sabotaj sn [At: TITULESCU, D. 152 / V: (înv) ~agiu / Pl: ~e / E: fr sabotage] (Șîs act de ~) 1 Acțiune organizată în scopul zădărnicirii, frânării unei activități, a unui proces de producție etc. Si: sabotare (1). 2 Infracțiune care constă în neîndeplinirea sau îndeplinirea intenționat defectuoasă de către un angajat a unor îndatoriri de serviciu de natură să aducă prejudicii avuției sau securității statului Si: sabotare (2).