SABOTÁJ, sabotaje, s. n. Acțiune având ca scop împiedicarea bunului mers al unei activități, în special frânarea desfășurarii normale a unui proces de producție. – Din fr. sabotage.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de spall | Semnalează o greșeală | Permalink

SABOTÁJ ~e n. Acțiune de zădărnicire intenționată a unui lucru sau a unei activități /<fr. sabotage
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SABOTÁJ s.n. Distrugere, stricare conștientă a unui lucru, a unei mașini etc. pentru a zădărnici o acțiune, un proces etc.; împiedicarea, frânarea intenționată a realizării unui lucru, a unei acțiuni. [< fr. sabotage].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SABOTÁJ s. n. distrugere, stricare conștientă a unui lucru, a unei mașini etc., pentru a zădărnici o acțiune, un proces etc. (< fr. sabotage)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SABOTÁJ s. sabotare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sabotáj s. n., pl. sabotáje
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink