ȘABĂR, șabăre, s. n. Răzuitor folosit pentru curățarea de parafină a interiorului țevilor de extracție ale sondelor. ♦ Creion de răzuit. – Din germ. Schaber.

șabăr sn [At: IOANOVICI, TEHN. 181 / Pl: ~e / E: ger Schaber] 1 (Teh) Unealtă pentru răzuirea lemnului sau a unor piese de metal. 2 Creion de răzuit. 3 (Teh) Dispozitiv pentru curățarea depunerilor de parafină de pe pereții interiori ai țevilor de extracție ale sondelor. 4 Daltă mică pentru lucrări de gravare în lemn, în metal etc. sau pentru operații de corectare a gravurilor, a plăcilor de stereotipie etc.

ȘABĂR, șabăre, s. n. Răzuitor folosit pentru curățirea de parafină a interiorului țevilor de extracție ale sondelor. ♦ Creion de răzuit. – Din germ. Schaber.

ȘABĂR, șabăre, s. n. Sculă confecționată din oțel călit, care servește la netezirea perfectă a unei suprafețe; răzuitor.

ȘABER s.n. (Metal.) Răzuitor. ♦ (Topogr.) Creion de răzuit. [< germ. Schaber].

ȘABĂR s. n. instrument de răzuit în metalurgie, în industria petrolului, în litografie etc. (< germ. Schaber)

ȘABĂR ~e n. tehn. Răzuitor cu unul sau cu mai multe tăișuri, folosit pentru curățarea țevilor de extracție sau a conductelor pentru transportul petrolului. /<germ. Schaber

șabăr s. n., pl. șabăre

șabăr s. n., pl. șabăre

șabăr s. n., pl. șabăre

șabăr, pl. șabăre

ȘABĂR s. v. răzuitor.

sabarul s.n. sg. (reg.) numele unei hore executate în ritm vioi; melodie după care se execută această horă.