ȘABĂR, șabăre, s. n. Răzuitor folosit pentru curățarea de parafină a interiorului țevilor de extracție ale sondelor. ♦ Creion de răzuit. – Din germ. Schaber.

șabăr sn [At: IOANOVICI, TEHN. 181 / Pl: ~e / E: ger Schaber] 1 (Teh) Unealtă pentru răzuirea lemnului sau a unor piese de metal. 2 Creion de răzuit. 3 (Teh) Dispozitiv pentru curățarea depunerilor de parafină de pe pereții interiori ai țevilor de extracție ale sondelor. 4 Daltă mică pentru lucrări de gravare în lemn, în metal etc. sau pentru operații de corectare a gravurilor, a plăcilor de stereotipie etc.

ȘABĂR, șabăre, s. n. Răzuitor folosit pentru curățirea de parafină a interiorului țevilor de extracție ale sondelor. ♦ Creion de răzuit. – Din germ. Schaber.

ȘABĂR, șabăre, s. n. Sculă confecționată din oțel călit, care servește la netezirea perfectă a unei suprafețe; răzuitor.

ȘABĂR s. n. instrument de răzuit în metalurgie, în industria petrolului, în litografie etc. (< germ. Schaber)

ȘABĂR ~e n. tehn. Răzuitor cu unul sau cu mai multe tăișuri, folosit pentru curățarea țevilor de extracție sau a conductelor pentru transportul petrolului. /<germ. Schaber

ȘABER s.n. (Metal.) Răzuitor. ♦ (Topogr.) Creion de răzuit. [< germ. Schaber].

șabăr s. n., pl. șabăre

șabăr s. n., pl. șabăre

șabăr s. n., pl. șabăre

șabăr, pl. șabăre

ȘABĂR s. v. răzuitor.