sabar sns [At: VARONE, D. / E: Sabar] (Mun; Olt; mai ales art) 1 Horă executată în ritm vioi, în care dansatorii se țin de mână sau de brațe. 2 Melodie după care se execută sabarul (1). corectat(ă)

Sabar m. 1. afluent de-a stânga Argeșului, udă județele Dâmbovița și Ilfov; 2. plasă în jud. Ilfov.

ȘABĂR, șabăre, s. n. Răzuitor folosit pentru curățarea de parafină a interiorului țevilor de extracție ale sondelor. ♦ Creion de răzuit. – Din germ. Schaber.

șabăr sn [At: IOANOVICI, TEHN. 181 / Pl: ~e / E: ger Schaber] 1 (Teh) Unealtă pentru răzuirea lemnului sau a unor piese de metal. 2 Creion de răzuit. 3 (Teh) Dispozitiv pentru curățarea depunerilor de parafină de pe pereții interiori ai țevilor de extracție ale sondelor. 4 Daltă mică pentru lucrări de gravare în lemn, în metal etc. sau pentru operații de corectare a gravurilor, a plăcilor de stereotipie etc.

ȘABĂR, șabăre, s. n. Răzuitor folosit pentru curățirea de parafină a interiorului țevilor de extracție ale sondelor. ♦ Creion de răzuit. – Din germ. Schaber.

ȘABĂR, șabăre, s. n. Sculă confecționată din oțel călit, care servește la netezirea perfectă a unei suprafețe; răzuitor.

ȘABER s.n. (Metal.) Răzuitor. ♦ (Topogr.) Creion de răzuit. [< germ. Schaber].

ȘABĂR s. n. instrument de răzuit în metalurgie, în industria petrolului, în litografie etc. (< germ. Schaber)

ȘABĂR ~e n. tehn. Răzuitor cu unul sau cu mai multe tăișuri, folosit pentru curățarea țevilor de extracție sau a conductelor pentru transportul petrolului. /<germ. Schaber

șabăr s. n., pl. șabăre

șabăr s. n., pl. șabăre

șabăr s. n., pl. șabăre

șabăr, pl. șabăre

ȘABĂR s. v. răzuitor.

SABAR, râu, afl. stg. al Argeșului, pe terit. com. Hotarele (jud. Giurgiu); 144 km. Izv. din SE piemontului Cândești, de la 450 m alt., curge mai întâi pe direcția N-S, iar pe terit. com. Crângurile (jud. Dâmbovița) își schimbă direcția către SE, având, pe tot parcursul, albia paralelă cu aceea a râului Argeș, cu care formează o luncă comună, folosită cu precădere în legumicultură. Afl. pr.: Potopul (considerat de unii geografi ca izvor pr. al Sabarului, cu o lungime de 45 km), Șuța, Ciorogârla. Cunoscut (în cursul superior) și sub numele Răstoaca.