SĂRĂCÚȚ, -Ă, sărăcuți, -e, adj. (Adesea substantivat) Diminutiv al lui sărac. ◊ (Adverbial) Îmbrăcat cam sărăcuț. – Sărac + suf. -uț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SĂRĂCÚȚ¹ adv. Extrem de simplu; cam sărac; modest. Îmbrăcat ~. /sărac + suf. ~uț
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SĂRĂCUȚ² ~ă (~i, ~e) și substantival (diminutiv de la sărac): ~ul de mine bietul de mine! vai de mine! ~ul de el! se spune despre o persoană în semn de compatimire. /sărac + suf. ~uț
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SĂRĂCÚȚ adj., s. (rar) sărăcel, (pop.) sărmănel, sărmănuț, (reg.) sărmăncuț. (Un om cam ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sărăcúț adj. m., pl. sărăcúți; f. sg. sărăcúță, pl. sărăcúțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink