rășinar sm [At: LB / Pl: ~i / E: rășină + -ar] 1 Persoană care se ocupă cu extracția rășinii. 2 Persoană care se ocupă cu vânzarea rășinii.

Reșinari pl. frumos orășel românesc în județul Sibiului: 5412 loc.

rășinar (reg.) s. m., pl. rășinari

rășinar (reg.) s. m., pl. rășinari

rășinar s. m., pl. rășinari

rășinar, rășinari, s.m. – Persoană care se ocupă cu extracția și vânzarea rășinei. ♦ (onom.) Rășinari, poreclă pentru locuitorii din Budești (Papahagi, 1925; ALRRM, 1969; Bilțiu-Dăncuș, 2005; AER, 2010): „pentru că vindeau rășină pentru tămâie”; „budeștenii îs rășinari, dipce i multă rășină, acolo-s mulți braz” (Papahagi, 1925: 315-316). – Din rășină (< lat. resina) + suf. -ar (DEX, MDA).

rășinar, -i, s.m. – Persoană care se ocupă cu extracția și vânzarea rășinei. Rășinari, poreclă pentru locuitorii din Budești: „Budeștenii îs rășinari, dipce i multă rășină, acolo-s mulți braz” (Papahagi 1925: 315-316). – Din rășină (< lat. resina) + -ar.

Rășinari, com. suburbană a municipiului Sibiu, unde se află bis. cu hramul Cuvioasa Paraschiva, ctitorie, după tradiție, a lui Radu I (1383). Construcția actuală, datând din 1752, păstrează frumoase picturi murale în interior și pe fațade, executate de Ion Grigorovici, caracteristice prin introducerea în scenele religioase a unor personaje în port popular local (de ex. în „Nașterea lui Iisus”).

RĂȘINARI, com. în jud, Sibiu, situată la poalele NE ale m-ților Cindrel, pe cursul superior al râului Sebeș, la 12 km SV de municipiul Sibiu, de care este legat printr-o linie de tramvai și una de autobuz; 5.598 loc. (2005). Expl. de serpentină (folosită pentru lucrări de ornamentații). Expl. și prelucr. lemnului. Producție meșteșugărească (sănii, șarete, bănci pentru școli etc.). Centru de cusături și țesături populare (covoare, carpete, ștergare, laibăre etc.), de articole de artizanat (blidare, mese, cuiere, obiecte de uz casnic ș.a.) și de ceramică cu decorațiuni. Pomicultură, creșterea animalelor (în special ovine). În satul R., atestat documentar în 1488, se află un muzeu etnografic și de științele naturii, casa memorială „Octavian Goga”, ruinele unei cetăți din sec. 12-13, conacul „Berceanu” (sec. 19), o casă din lemn (1832), clădirea vechii școli (1836, cu adăugiri și reparații din 1864, 1904, 1957) și biserica Cuvioasa Parascheva (1752-1758), cu picturi murale interioare și exterioare originare, în cadrul cărora se regăsesc unele personaje în port popular local. R. se află în renumita zonă Mărginimea Sibiului, remarcabilă prin frumusețea portului popular, a cusăturilor și țesăturilor populare, a caselor decorate artistic, a porților de lemn sculptate etc.