2 intrări
8 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RĂȘINAR, rășinari, s. m. (Reg.) Persoană care se ocupă cu extracția sau cu vânzarea rășinii. – Rășină + suf. -ar. corectat(ă)
RĂȘINAR, rășinari, s. m. (Reg.) Persoană care se ocupă cu extracția sau cu vânzarea rășinii. – Rășină + suf. -ar. corectat(ă)
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rășinar sm [At: LB / Pl: ~i / E: rășină + -ar] 1 Persoană care se ocupă cu extracția rășinii. 2 Persoană care se ocupă cu vânzarea rășinii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rășinar (reg.) s. m., pl. rășinari
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rășinar (reg.) s. m., pl. rășinari
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rășinar s. m., pl. rășinari
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
rășinar, rășinari, s.m. – Persoană care se ocupă cu extracția și vânzarea rășinei. ♦ (onom.) Rășinari, poreclă pentru locuitorii din Budești (Papahagi, 1925; ALRRM, 1969; Bilțiu-Dăncuș, 2005; AER, 2010): „pentru că vindeau rășină pentru tămâie”; „budeștenii îs rășinari, dipce i multă rășină, acolo-s mulți braz” (Papahagi, 1925: 315-316). – Din rășină (< lat. resina) + suf. -ar (DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rășinar, -i, s.m. – Persoană care se ocupă cu extracția și vânzarea rășinei. Rășinari, poreclă pentru locuitorii din Budești: „Budeștenii îs rășinari, dipce i multă rășină, acolo-s mulți braz” (Papahagi 1925: 315-316). – Din rășină (< lat. resina) + -ar.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
RĂȘINÁR, elev Blaj, 1757 (BA II 408); -i s. < subst. (culegător de rășină).
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
rășinar, rășinarisubstantiv masculin
- 1. Persoană care se ocupă cu extracția sau cu vânzarea rășinii. DEX '09
etimologie:
- Rășină + sufix -ar. DEX '98 DEX '09