răzvrătit, ~ă [At: PSALT. 315 / V: ~ret~ / S și: răs-, res- / Pl: ~iți, ~e / E: răzvrăti] 1-2 smf, a Răsculat (1-2). 3-4 smf, a Nesupus. 5 a (Fig) Răvășit² (3). 6 a (D. ape) Învolburat.

RĂZVRĂTIT, -Ă, răzvrătiți, -te, adj. Răsculat, revoltat. Au muncit ca salahori boierii tîrgovișteni, răzvrătiți împotriva cruntului domn. VLAHUȚĂ, R. P. 96. Ah! oraș nerușinat! Tîrg răzvrătit! Cetate blestemată. NEGRUZZI, S. III 383. ◊ Fig. Stejarii cu hohot izbeau Adînc răzvrătita coroană, Iar norii-n văzduhuri în goană, Cu urlet de groază veneau. COȘBUC, P. I 236. Iar sufletu-mi în zboru-i S-avîntă fericit Și scaldă vesel doru-i În sînu-ți răzvrătit, Scumpă Mediterană! ALECSANDRI, P. III 99. ◊ (Substantivat) Cum îi spunea acelui răzvrătit? – ne-a întrebat. VORNIC, P. 136. Capii răzvrătiților de la nr. 7 ieșiră la fereastră să parlamenteze. VLAHUȚĂ, O. A. 162.

răzvrătít, -ă adj. Răsculat, rebel.

răzvârti v vz răzvrăti

răzvlăti v vz răzvrăti

răzvrăti [At: PSALT. 27 / V: (înv) ~vârti, ~vlăti, ~reți (S și: răsvreti) / S și: răsv~, resv~ / Pzi: ~tesc / E: vsl развратити] 1-2 vtr (Înv) A (se) schimba. 3 vr (Înv) A se lepăda de cineva. 4-5 vtr A (se) revolta. 6 vr A se indigna. 7 vi (Rar) A complota (împotriva cuiva). 8-9 vtr A (se) împrăștia. 10 vt A scormoni.

răzvreti v vz răzvrăti

răzvretit, ~ă smf, a vz răzvrătit

RĂZVRĂTI, răzvrătesc, vb. IV. Refl. A se răscula, a se revolta. Nu ne-am răzvrătit, ne-ai răzvrătit! DELAVRANCEA, O. II 157. ◊ Tranz. (Rar) Eu răzvrăteam imperii, popoarele cu gîndul. EMINESCU, O. I 98. ♦ Intranz. (Neobișnuit) A unelti, a complota (împotriva cuiva). A fost vînzarea lui Tomas Viat, care a răzvrătit contra Kentului. NEGRUZZI, S. III 337.

A SE RĂZVRĂTI ~esc intranz. pop. A declanșa o răscoală; a se ridica la luptă împotriva nedreptăților sociale și economice; a se răscula; a se revolta. / < sl. razvratiti

A RĂZVRĂTI mă ~esc tranz. pop. A face să se răzvrătească; a revolta. /<sl. razvratiti

răsvrătì a. a (se) revolta. [Slav. RAZVRATITI].

răsvrătit a. și m. rebel.

răzvrătésc v. tr. (vsl. razvratiti, a răscula, d. vratiti, a învîrti, rudă cu lat. vértere, a învîrti, și got. vairthan, germ. werden, a deveni. V. vîrtej). Răscol, revolt. V. refl. Mă răscol.

răzvrăti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzvrătesc, 3 sg. răzvrătește, imperf. 1 răzvrăteam; conj. prez. 1 sg. să răzvrătesc, 3 să răzvrătească

răzvrăti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzvrătesc, imperf. 3 sg. răzvrătea; conj. prez. 3 să răzvrătească

răzvrăti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzvrătesc, imperf. 3 sg. răzvrătea; conj. prez. 3 sg. și pl. răzvrătească

răzvrătesc, -team 1 imp.

RĂZVRĂTIT adj. v. agitat, clocotitor, frământat, fremătător, învolburat, tulburat, tumultuos, zbuciumat.

RĂZVRĂTIT adj., s. v. răsculat.

răzvrătit adj. v. AGITAT. CLOCOTITOR. FRĂMÎNTAT. FREMĂTĂTOR. ÎNVOLBURAT. TULBURAT. TUMULTUOS. ZBUCIUMAT.

RĂZVRĂTIT adj., s. răsculat, rebel, revoltat, (livr.) insurgent, sedițios, (rar) apostat, (reg.) buntușnic, sculat, (înv.) burzuluit, răpștit, răsculător, rebelist, revoltant, rocoșan, rocoșelnic, rocoșit, rocoșitor, zavergiu, (înv., prin Mold.) bontaș, (turcism înv.) zurba, zurbagiu, zurbav. (~ții au trecut la luptă.)

RĂZVRĂTI vb. v. răscula.

RĂZVRĂTI vb. a (se) răscula, a (se) revolta, a (se) ridica, (pop.) a (se) scula, (înv.) a (se) burzului, a (se) pristăvi, a (se) răscoli, a (se) răzmiriți, a (se) răzvesti, a (se) rebela, a (se) rocoși, a (se) semeți, a (se) zavergisi. (Masele s-au ~.)

A (se) răzvrăti ≠ a (se) supune