RĂZLOG, răzlogi, s. m. (Mold.; mai ales la pl.) Despicătură lungă din trunchiul unui copac, leaț necioplit, întrebuințate la facerea gardurilor. Căsuțe albe șindrilite și împrejmuite cu răzlogi. SADOVEANU, la CADE. O casă mică, cu înfățișare destul de curată pe din afară... împrejmuită cu un gard de răzlogi. HOGAȘ, M. N. 76. Irinuca avea o cocioabă veche de bîrne... îngrădită cu răzlogi de brad. CREANGĂ, A. 26.