răzleț, ~eață [At: MAIORESCU, CR. II, 379 / V: rez~ / S și: răsl~ / Pl: ~i, ~e / E: drr răzleți^[1]] 1 a (D. ființe sau grupuri de ființe) Care s-a desprins de colectivitate, îndepărtându-se de ceilalți Si: singur, singuratic. 2-3 a, av (D. lucruri) (Care este situat) la distanță unul de altul. 4 a (D. sunete, vorbe etc.) Care se produce la intervale de timp. 5 a (D. sunete, vorbe etc.) Fără continuitate. 6 a Împrăștiat. 7 a Care rătăcește din loc în loc Si: pribeag, (pop) răzneț. 8 a (D. ochi, privire) Tulbure.