RĂZEȘIE, răzeșii, s. f. (Și în forma răzășie) 1. Proprietate a unui răzeș. Se zbuciumă douăzeci de ani... ca să-și scape răzeșia. VLAHUȚĂ, O. A. III 13. O răzeșie destul de mare, casa bătrînească cu toată pojijiea ei, o vie cu livadă frumoasă, vite și multe paseri alcătuiau gospodăria babei. CREANGĂ, P. 3. Prăpădi... tot... afară de o mică răzeșie în ținutul Herții. NEGRUZZI, S. I 81. 2. Starea socială a răzeșului. – Variante: (Mold.) răzășie, rezeșie (ALECSANDRI, P. P. 170) s. f.