opțiuni
  • info

2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂZBOIRE, războiri, s. f. Acțiunea de a se război3 și rezultatul ei. – V. război3.

RĂZBOIRE, războiri, s. f. Acțiunea de a se război3 și rezultatul ei. – V. război3.

războire sf [At: DIONISIE, C. 173 / S și: răsb~ / Pl: ~ri / E: război3] Luptă.

RĂZBOIRE, războiri, s. f. Acțiunea de a se război; luptă, bătălie, război. Stați în odihn-așteptînd războirea ce vine. COȘBUC, AE. 170. În poporul romînesc... viază un simțimînt al datorințelor sale către țară și un inimos avînt de războire la vreme de trebuință. ODOBESCU, S. III 559.

RĂZBOI3, războiesc, vb. IV. Refl. recipr. (Și fig.) A purta război1, a se lupta, a se bate. – Din război1.

RĂZBOI3, războiesc, vb. IV. Refl. recipr. (Și fig.) A purta război1, a se lupta, a se bate. – Din război1.

război3 [At: MAG. IST. I,186/15 / S și: răs~, resb~ / Pzi: ~esc / E: război1] 1 vrr A purta război1 (1) împotriva cuiva. 2 vrr A se lupta. 3 vt (Îvp) A ataca pe cineva cu forța armată. 4 vt (Pex) A învinge pe cineva. 5 vt A supune.

războiesc, ~ească a [At: TDRG / S și: resb~ / Pl: ~ești / E: război1 + -esc] 1-3 Războinic (6-8).

RĂZBOI3, războiesc, vb. IV. Refl. A purta război; a se lupta, a se bate. Văd pe Pipăruș-Viteazul trecînd muntele de aur, Și-l văd cum se războiește c-un nedumerit balaur. COȘBUC, P. II 136. Trimise pe Belerofonte să se războiască cu Chimera și s-o răpuie. ISPIRESCU, U. 122. Astăzi este timpul să vă războiți Și prin dalbe lupte să vă nemuriți. BOLINTINEANU, O. 67. ◊ Intranz. (Neobișnuit) Voi îi cunoașteți bine, Căci pentru-a lor risipă ați războit cu mine. ALECSANDRI, P. III 217.

A SE RĂZBOI mă ~iesc intranz. și fig. A purta război; a se lupta; a se bate. /Din război

războĭésc (mă) v. refl. (d. războĭ). Mă lupt pin războĭ, port războĭ: a te război cu dușmaniĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

războire s. f., g.-d. art. războirii; pl. războiri

războire s. f., g.-d. art. războirii; pl. războiri

războire s. f., g.-d. art. războirii; pl. războiri

război1 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă războiesc, 3 sg. se războiește, imperf. 1 sg. mă războiam; conj. prez. 1 sg. să mă războiesc, 3 să se războiască; imper. 2 sg. afirm. războiește-te; ger. războindu-mă

război2 s. n., pl. războaie

!război2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se războiește, imperf. 3 sg. se războia; conj. prez. 3 să se războiască

război vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. războiesc, imperf. 3 sg. războia; conj. prez. 3 sg. și pl. războiască

război (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. războiesc, conj. războiască)

războiesc, -oiască 3 conj., -oiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂZBOI vb. v. lupta.

RĂZBOI vb. (MIL.) a se bate, a se lupta, (înv.) a combate, a se oști, a se răgloti, a voinici. (S-a ~ mult cu dușmanul.)

Intrare: războire
războire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • războire
  • războirea
plural
  • războiri
  • războirile
genitiv-dativ singular
  • războiri
  • războirii
plural
  • războiri
  • războirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: război (vb.)
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • război
  • războire
  • războit
  • războitu‑
  • războind
  • războindu‑
 singular plural
  • războiește
  • războiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • războiesc
 (să)
  • războiesc
  • războiam
  • războii
  • războisem
a II-a (tu)
  • războiești
 (să)
  • războiești
  • războiai
  • războiși
  • războiseși
a III-a (el, ea)
  • războiește
 (să)
  • războiască
  • războia
  • război
  • războise
plural I (noi)
  • războim
 (să)
  • războim
  • războiam
  • războirăm
  • războiserăm
  • războisem
a II-a (voi)
  • războiți
 (să)
  • războiți
  • războiați
  • războirăți
  • războiserăți
  • războiseți
a III-a (ei, ele)
  • războiesc
 (să)
  • războiască
  • războiau
  • războiră
  • războiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

războire, războirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a se război și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bătălie luptă război
    • format_quote Stați în odihn-așteptînd războirea ce vine. COȘBUC, AE. 170. DLRLC
    • format_quote În poporul romînesc... viază un simțimînt al datorințelor sale către țară și un inimos avînt de războire la vreme de trebuință. ODOBESCU, S. III 559. DLRLC
etimologie:

război, războiescverb

  • 1. figurat A purta război, a se lupta, a se bate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bate lupta
    • format_quote Văd pe Pipăruș-Viteazul trecînd muntele de aur, Și-l văd cum se războiește c-un nedumerit balaur. COȘBUC, P. II 136. DLRLC
    • format_quote Trimise pe Belerofonte să se războiască cu Chimera și s-o răpuie. ISPIRESCU, U. 122. DLRLC
    • format_quote Astăzi este timpul să vă războiți Și prin dalbe lupte să vă nemuriți. BOLINTINEANU, O. 67. DLRLC
    • format_quote intranzitiv neobișnuit Voi îi cunoașteți bine, Căci pentru-a lor risipă ați războit cu mine. ALECSANDRI, P. III 217. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.