rătăcitor, ~oare a [At: DRLU / Pl: ~i, ~oare / E: rătăci + -tor] 1 Care umblă din loc în loc Si: hoinar (4), pribeag. 2 Nomad. 3 Răzleț (2). 4 (Fig; d. privire) Care se mută dintr-un punct în altul, exprimând nedumerire, nesiguranță, tulburare. 5 (Fig; d. privire) Care se fixeză în gol. 6 (Fig; rar) Pieritor.