opțiuni
  • info

10 definiții pentru rătuti

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂTUTI, rătutesc, vb. IV. Refl. (Reg. și fam.) A-și pierde capul, a se zăpăci, a înnebuni. – Et. nec.

rătuti vr [At: VALIAN, V. / Pzi: ~tesc / E: ns cf tut] 1 (Reg) A-și pierde mințile. 2 (Reg) A se zăpăci. 3 (Mun) A se rătăci (1).

RĂTUTI, rătutesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A-și pierde capul, a se zăpăci, a înnebuni. – Et. nec.

RĂTUTI, rătutesc, vb. IV. Refl. (Regional) A-și pierde capul, a se zăpăci, a înnebuni.

rătutésc v. tr. (cp. cu ung. Ratoti ember, om din Ratot, localitate renumită pin oamenĭ proștĭ. Cp. cu tutuĭesc). Vest. Tutuĭesc, zăpăcesc, răcnesc: rătutită din palme, umbla rătutit (Iov. 240 și 246). V. refl. Se rătutise de beție. V. hututuĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rătuti (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă rătutesc, 3 sg. se rătutește, imperf. 1 sg. mă rătuteam; conj. prez. 1 sg. să mă rătutesc, 3 să se rătutească; imper. 2 sg. afirm. rătutește-te; ger. rătutindu-mă

!rătuti (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se rătutește, imperf. 3 sg. se rătutea; conj. prez. 3 să se rătutească

rătuti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rătutesc, imperf. 3 sg. rătutea; conj. prez. 3 sg. și pl. rătutească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂTUTI vb. v. fâstâci, intimida, încurca, zăpăci.

rătuti vb. v. FÎSTÎCI. INTIMIDA. ÎNCURCA. ZĂPĂCI.

Intrare: rătuti
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rătuti
  • rătutire
  • rătutit
  • rătutitu‑
  • rătutind
  • rătutindu‑
 singular plural
  • rătutește
  • rătutiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rătutesc
 (să)
  • rătutesc
  • rătuteam
  • rătutii
  • rătutisem
a II-a (tu)
  • rătutești
 (să)
  • rătutești
  • rătuteai
  • rătutiși
  • rătutiseși
a III-a (el, ea)
  • rătutește
 (să)
  • rătutească
  • rătutea
  • rătuti
  • rătutise
plural I (noi)
  • rătutim
 (să)
  • rătutim
  • rătuteam
  • rătutirăm
  • rătutiserăm
  • rătutisem
a II-a (voi)
  • rătutiți
 (să)
  • rătutiți
  • rătuteați
  • rătutirăți
  • rătutiserăți
  • rătutiseți
a III-a (ei, ele)
  • rătutesc
 (să)
  • rătutească
  • rătuteau
  • rătutiră
  • rătutiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rătuti, rătutescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.