2 intrări
25 de definiții
din care- explicative (16)
- morfologice (6)
- etimologice (1)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RĂSTOCI, răstocesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A abate cursul unei ape sau a scădea nivelul unei ape (până la secare) pe o anumită porțiune pentru a prinde pești (cu mâna). – Din sl. rastociti.
RĂSTOCI, răstocesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A abate cursul unei ape sau a scădea nivelul unei ape (până la secare) pe o anumită porțiune pentru a prinde pești (cu mâna). – Din sl. rastociti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
răstoci vt [At: PĂCALĂ, M. R. 141 / V: ros~ / Pzi: ~ocesc / E: vsl расточити] A abate cursul unei ape pentru a prinde pești în albia secată.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂSTOCI, răstocesc, vb. IV. Tranz. A abate cursul unei ape pentru a prinde pești în albia secată. Cine să fi învățat oare pe meșterii noștri cei bătrîni să răstocească apa? SADOVEANU, V. F. 69.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A RĂSTOCI ~esc tranz. (un curs de apă) A face să scadă temporar pentru a prinde peștele. /<sl. rastociti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂSTOACĂ, răstoace, s. f. (Pop.) Loc, gârlă unde o apă este puțin adâncă. ♦ Braț al unui râu abătut din matca lui și secat pentru a putea prinde pește. – Din sl. *rastokŭ.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răstoacă sf [At: (a. 1676) IORGA, S. D. VII, 35 / V: (reg) res~, ~oc, restoc, roștoc sm / Pl: ~ace, (reg) ~oci / E: bg разтоса] 1 Vârtej produs în locul unde o apă curgătoare, puțin adâncă, trece peste prund și peste bolovani. 2 (Pex) Braț al unui râu puțin adânc format prin abaterea apei cu scopul de a prinde pești în albia secată.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răstoc3 sm vz rastoacă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
restoacă sf vz răstoacă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rostoci v vz răstoci
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
roștoc1 sn vz răștoacă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂSTOACĂ, răstoace, s. f. Loc, gârlă unde o apă este puțin adâncă. ♦ Braț al unui râu abătut din matca lui și secat pentru a putea prinde pește. – Din sl. *rastokŭ.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
RĂSTOACĂ, răstoace, s. f. Vîrtej produs în locul unde o apă curgătoare, puțin adîncă, trece peste prund și peste bolovani; gîrlă puțin adîncă, formată prin abaterea apei, cu scopul de a se prinde pești în albia secată. Departe, se auzeau ca în vis ape fierbînd în răstoace. SADOVEANU, O. I 305. Vezi izvoare zdrumicate peste pietre licurind... Ele sar în bulgări fluizi peste prundul din răstoace, În cuibar rotind de ape, peste care luna zace. EMINESCU, O. I 85. – Pl. și: răstoci.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂSTOACĂ ~ce f. 1) Loc puțin adânc în albia unei ape. 2) Braț de râu abătut din matca lui și secat cu scopul de a prinde mai ușor peștele. /<bulg. rastoka
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răstoacă f. locul unde se iea apa de pe o gârlă și se dă pe o alta (pentru a prinde pește), canal mic de scurs apa: peste prundul din răstoace EM. [Rus. RASTOKŬ, brațul unui râu].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răstoácă (oa dift.) f., pl. e (rus. rastok, braț de rîŭ, bg. rostok, inima caruluĭ. V. răstocesc, zătoacă). Mic braț de rîŭ închis p. a-l seca pe cîteva ore și a prinde peștele rămas pe uscat. Gard de nuĭele de abătut drumu peșteluĭ (Șez. 37, 43), ĭezitură, locu unde un rîŭ de munte e maĭ lat și unde se prind păstrăviĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răstocésc v. tr. (vsl. rastočiti, a împrăștia; bg. rastočam, transvazez. V. tocesc). Fac răstoacă unuĭ braț de rîŭ, îl sec ca să prind peștele (Șez. 37, 43).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
răstoci (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răstocesc, 3 sg. răstocește, imperf. 1 răstoceam; conj. prez. 1 sg. să răstocesc, 3 să răstocească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
răstoci (a ~) (pop) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răstocesc, imperf. 3 sg. răstocea; conj. prez. 3 să răstocească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
răstoci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răstocesc, imperf. 3 sg. răstocea; conj. prez. 3 sg. și pl. răstocească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răstoacă (pop.) s. f., g.-d. art. răstoacei; pl. răstoace
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
răstoacă (pop.) s. f., g.-d. art. răstoacei; pl. răstoace
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
răstoacă s. f., g.-d. art. răstoacei; pl. răstoace
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
răstoci (răstocesc, răstocit), vb. – A devia apele unui rîu. Sl. rastečati „a împrăștia”, cf. sb. rastočiti (Candrea). – Der. răstoacă, s. f. (canal, braț arficial de rîu; dig, îngrăditură), cf. sl. rastoka (Miklosich, Slwa. Elem., 42; Cihac, II, 414; Conev 40).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
răstoacă, răstoci, s.f. – 1. Apă curgătoare mică. 2. Lac, baltă, tău (Hoteni). ♦ (top.) Răstoaca, localitate în Maramureșul din dreapta Tisei (Filipașcu, 1940); Răstoaca, fânațe în Strâmtura (Valea Izei) (Vișovan, 2005). – Din sl. *rastokŭ „brațul unui râu” (Șăineanu, Scriban, DEX).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
răstoacă, răstoci, s.f. – Lac, baltă, tău (Hoteni). – Din sl. *rastoku.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
verb (VT406) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F4) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F81) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
răstoci, răstocescverb
- 1. A abate cursul unei ape sau a scădea nivelul unei ape (până la secare) pe o anumită porțiune pentru a prinde pești (cu mâna). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cine să fi învățat oare pe meșterii noștri cei bătrîni să răstocească apa? SADOVEANU, V. F. 69. DLRLC
-
etimologie:
- rastociti DEX '98 DEX '09
răstoacă, răstoacesubstantiv feminin
- 1. Loc, gârlă unde o apă este puțin adâncă. DEX '09 DEX '98
- 1.1. Vârtej produs în locul unde o apă curgătoare, puțin adâncă, trece peste prund și peste bolovani. DLRLC
- Departe, se auzeau ca în vis ape fierbînd în răstoace. SADOVEANU, O. I 305. DLRLC
- Vezi izvoare zdrumicate peste pietre licurind... Ele sar în bulgări fluizi peste prundul din răstoace, În cuibar rotind de ape, peste care luna zace. EMINESCU, O. I 85. DLRLC
-
- 1.2. Braț al unui râu abătut din matca lui și secat pentru a putea prinde pește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
etimologie:
- *rastokŭ DEX '98 DEX '09