3 intrări
37 de definiții
din care- explicative (25)
- morfologice (4)
- relaționale (6)
- etimologice (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RĂSTIGNIT, -Ă, răstigniți, -te, adj. Pironit (pe cruce), crucificat; p. ext. cu brațele desfăcute și întinse. – V. răstigni.
RĂSTIGNIT, -Ă, răstigniți, -te, adj. Pironit (pe cruce), crucificat; p. ext. cu brațele desfăcute și întinse. – V. răstigni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
răstignit1 sn [At: CUV. D. BĂTR. II, 455/25 / S și: ~icn~ / E: răstigni] (Înv) Răstignire (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răstignit2, ~ă a [At: (a. 1569-1575) GCR, I, 16/35 / V: ~ihn~, (reg) ~inat / Pl: ~iți, ~e / E: răstigni] 1 Pironit pe cruce (1) Si: crucificat (1). 2 Torturat. 3 (D. persoane) Cu brațele desfăcute și întinse. 4 (D. brațe) Desfăcut și întins. 5 (Rar) Robit (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂSTIGNIT, -Ă, răstigniți, -te, adj. 1. Pironit (pe cruce); p. ext. cu brațele desfăcute și întinse, ca un răstignit. [Scamatorul] rămînea așa, răstignit în aer, vreme de cîteva minute. SAHIA, N. 66. Mimi se pusese în dreptul ușii, cu brațele răstignite. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. 2. (Neobișnuit) Ca de mucenic, ca de martir chinuit pe cruce. Așa cruci evlavioase, așa față răstignită, Așa-nchinăciuni plecate... Nu făcea nici sfîntul Petre. HASDEU, R. V. 10.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂSTIGNI, răstignesc, vb. IV. Tranz. 1. A provoca moartea cuiva, pironindu-l pe o cruce; a crucifica. ♦ P. ext. A chinui, a tortura. 2. A întinde cuiva brațele în lături (pentru a-l imobiliza). ♦ Refl. A se întinde (în mod neglijent) cu mâinile și cu picioarele desfăcute. – Din sl. rastengnonti.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răstâmni v vz răstigni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răstândi v vz răstigni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răstândia v vz răstigni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răsticni v vz răstigni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răstigni [At: CORESI, EV. 84 / V: (înv) ~icni, res~, (reg) ~tâmni, ~tândi, ~tândia, ~ina (Pzi: răstinez), ~ini, resteni, restingea, restini / Pzi: ~nesc / E: vsl растѧгнѫти (cu ѧ citit e)] 1 vt A ucide în chinuri pe cineva, pironindu-l cu brațele și cu picioarele pe o cruce (1) Si: a crucifica (1). 2 vt (Pex) A tortura. 3 vt A întinde cuiva brațele în lături pentru a-l imobiliza. 4 vr A se tolăni cu mâinile și cu picioarele desfăcute. 5 vt (Fig; înv) A înfrânge. 6 vr (Fig; înv) A se abține de la... 7 vr (Fig; înv) A se supune cuiva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răstina v vz răstigni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răstinat, ~ă a vz răstignit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răstini v vz răstigni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
resteni v vz răstigni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
restigni v vz răstigni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
restihnit, ~ă a vz răstignit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
restingea v vz răstigni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
restini v vz răstigni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂSTIGNI, răstignesc, vb. IV. Tranz. 1. A ucide în chinuri pe cineva (mai ales în antichitate), pironindu-l cu brațele și cu picioarele pe o cruce; a crucifica. ♦ P. ext. A chinui, a tortura. 2. A întinde cuiva brațele în lături (pentru a-l imobiliza). ♦ Refl. A se întinde (în mod neglijent) cu mâinile și cu picioarele desfăcute. – Din sl. rastengnonti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
RĂSTIGNI, răstignesc, vb. IV. Tranz. 1. A întinde un condamnat pe o cruce, legîndu-l sau bătîndu-i în cuie mîinile și picioarele, pentru a-i provoca moartea (procedeu cu care se executau în antichitate condamnații la moarte); a fixa pe o cruce un chip sculptat în lemn sau pictat reprezentînd pe Iisus Hristos osîndit la o astfel de moarte; a crucifica. O cruce strîmbă pe care e răstignit un Hristos cu fața spălăcită de ploi. REBREANU, I. 9. ◊ Refl. pas. Doar dumnezeu cel mare și puternic nu s-a răstignit numai pentr-un om pe lumea asta. CREANGĂ, P. 119. ♦ (Cu sens atenuat) A chinui, a tortura. [Dușmanii] asupra mea se năpustiră... Mă înjosiră, mă loviră, Cu mici, cu mari mă răstigniră. MACEDONSKI, O. I 38. 2. A sta cu membrele întinse în lături. Stătea acolo pe scări, cu brațele răstignite în gol. DUMITRIU, N. 31. ◊ Refl. Omu mestecă, în măsele, vorbe nehotărîte și se răstigni iar pe pămîntul cald. SADOVEANU, P. M. 295. Se ducea bietul arap Rostogolul peste cap, Și pe cîmp se răstignea Și în urmă rămînea. ALECSANDRI, P. P. 108.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A RĂSTIGN/I ~esc tranz. 1) (un osândit în antichitate) A executa prin pironire pe cruce; a pune pe cruce; a crucifica. 2) fig. A supune la chinuri groaznice; a schingiui; a tortura. /<sl. rastengnonti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE RĂSTIGNI mă ~esc intranz. A sta (culcat) cu mâinile și cu picioarele întinse în lături. /<sl. rastengnonti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răstignì v. a crucifica. [Bulg. RAZTEGNÕ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răstignésc v. tr. (vsl. rastengnonti, a tîrnîi, a pune, a arunca, d. tengnonti, a trage, a întinde; bg. rasteg, stînjen; sîrb. rastegnuti, a întinde. V. stînjen, tînjală). Pun pe cruce, întind pe cruce ca să torturez: Jidaniĭ l-aŭ răstignit pe Hristos. Întind ca pe cruce: stătea la ușă cu brațele răstignite. – Vest -icnesc (VR. 1911, 4, 24).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răstignésc, V. la pag. 1091.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
răstigni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răstignesc, 3 sg. răstignește, imperf. 1 răstigneam; conj. prez. 1 sg. să răstignesc, 3 să răstignească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
răstigni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răstignesc, imperf. 3 sg. răstignea; conj. prez. 3 să răstignească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
răstigni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răstignesc, imperf. 3 sg. răstignea; conj. prez. 3 sg. și pl. răstignească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răstignesc.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RĂSTIGNIT adj. crucificat, (înv. și pop.) pironit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂSTIGNIT s. v. crucificare, răstignire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂSTIGNIT adj. crucificat, (înv. și pop.) pironit.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răstignit s. v. CRUCIFICARE. RĂSTIGNIRE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂSTIGNI vb. a crucifica, (înv. și pop.) a pironi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂSTIGNI vb. a crucifica, (înv. și pop.) a pironi.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
răstigni (răstignesc, răstignit), vb. – A crucifica. Sl. rastęgnąti „a sili” (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 368). – Der. răstignitor, s. m. (crucificator), înv.; răstignitură, s. f. (crucificare), înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
răstignit, -ă, răstigniți, -te adj. 1. Pironit pe cruce. ♦ Chinuit, torturat. 2. Cu brațele desfăcute, întinse. 3. (Rar) Robit, stăpânit de ceva. [Var.: restihnit, -ă adj.] – Din răstigni.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
răstignit, răstignităadjectiv
- 1. Pironit (pe cruce). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: crucificat pironit
- 1.1. Cu brațele desfăcute și întinse. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- [Scamatorul] rămînea așa, răstignit în aer, vreme de cîteva minute. SAHIA, N. 66. DLRLC
- Mimi se pusese în dreptul ușii, cu brațele răstignite. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. DLRLC
-
-
- 2. Ca de mucenic, ca de martir chinuit pe cruce. DLRLC
- Așa cruci evlavioase, așa față răstignită, Așa-nchinăciuni plecate... Nu făcea nici sfîntul Petre. HASDEU, R. V. 10. DLRLC
-
etimologie:
- răstigni DEX '98 DEX '09
răstignitsubstantiv neutru
- 1. Crucificare, răstignire. Sinonimesinonime: crucificare răstignire
răstigni, răstignescverb
-
- 1.1. A fixa pe o cruce un chip sculptat în lemn sau pictat reprezentând pe Isus Cristos osândit la o astfel de moarte. DLRLC
- O cruce strîmbă pe care e răstignit un Hristos cu fața spălăcită de ploi. REBREANU, I. 9. DLRLC
- Doar dumnezeu cel mare și puternic nu s-a răstignit numai pentr-un om pe lumea asta. CREANGĂ, P. 119. DLRLC
-
-
- [Dușmanii] asupra mea se năpustiră... Mă înjosiră, mă loviră, Cu mici, cu mari mă răstigniră. MACEDONSKI, O. I 38. DLRLC
-
-
- 2. A întinde cuiva brațele în lături (pentru a-l imobiliza). DEX '09 DEX '98
- 2.1. A se întinde (în mod neglijent) cu mâinile și cu picioarele desfăcute. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Stătea acolo pe scări, cu brațele răstignite în gol. DUMITRIU, N. 31. DLRLC
- Omu mestecă, în măsele, vorbe nehotărîte și se răstigni iar pe pămîntul cald. SADOVEANU, P. M. 295. DLRLC
- Se ducea bietul arap Rostogolul peste cap, Și pe cîmp se răstignea Și în urmă rămînea. ALECSANDRI, P. P. 108. DLRLC
-
-
etimologie:
- rastengnonti DEX '09 DEX '98