răspuns² sn [At: COD. VOR. 156/1 / V: (înv) res~ / Pl: ~uri / E: ml responsum] 1 (Adesea construit cu verbele „a da”, „a primit” etc.) Ceea ce se comunică celui care întreabă. 2 Cuvinte spuse direct, scrise sau transmise printr-un intermediar, unei persoane care a întrebat ceva sau s-a adresat cuiva (într-un mod oarecare). 3 (Îla) Fără de ~ Care nu poate fi combătut. 4 (Pop; îlv) A da (sau a face) ~ A răspunde (2). 5 (Îvr) Explicație (1). 6 (Îvr) Înregistrare în scris Si: însemnare. 7 Expunere a cunoștințelor în fața unui examinator. 8 (De obicei construit cu verbele „a aduce”, „a duce”, „a lua”, „a trimite”) Informație. 9 (Reg) Vorbă. 10 (Reg) Poruncă. 11 Replică la afirmații, acțiuni, provocări etc. 12 Soluție. 13 Ceea ce se răspunde la o scrisoare. 14 Schimb de scrisori Si: corespondență (4). 15 (Înv) Ordin dat de către o autoritate. 16 (Înv) Responsabilitate (1). 17 Probă. 18 Pretext. 19 (Îvr) Organ prin care corpul comunică cu exteriorul. 20 (Îvr) Orificiu.