răspicat, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 13^r/30 / V: res~ / Pl: ~ați, ~e / E: răspica] 1 a (Îvr) Tăiat în lung Si: despicat² (1). 2-3 a, av (D. vorbe) (Pronunțat) în mod clar și deslușit. 4-5 a, av (Pex; d. voce) (Care răsună) în mod clar și deslușit. 6-7 a, av (Pex) Hotărât (4-5).

RĂSPICAT, -Ă, răspicați, -te, adj. (Despre vorbe, p. ext. despre voce) Lămurit, limpede, p. ext. hotărît, energic. Dorea să vadă un obraz, o privire bărbătească, hotărîtă, aștepta un cuvînt răspicat. VORNIC, P. 216. Spuse cuvintele din urmă c-o voce adîncă și răspicată. SADOVEANU, O. VIII 21. I-a spus deodată vorbă răspicată. CONTEMPORANUL, III 554. ◊ (Despre gesturi, atitudini) Scriitorul a luat o atitudine răspicată față de fiecare erou pe care l-a creat. L. ROM. 1953, nr. 1, 54. ◊ (Adverbial, pe lîngă verbe de declarație) Hm, rosti el răspicat, nu mai întreb cine sînteți și încotro vă duceți. SADOVEANU, O. I 39. Găsi de cuviință să ia o înfățișare aspră, întrebînd răspicat pe maica Natalia. STĂNOIU, C. I. 223. (Rar, pe lîngă alte verbe) Aparțineau însă unor generații răspicat deosebite. C. PETRESCU, A. 401.

RĂSPICAT ~tă (~ți, ~te) și adverbial (despre vorbe, gesturi, atitudini etc.) Care este clar și apăsat; categoric. Glas ~. /v. a răspica

răspicat a. și adv. deslușit: a vorbi răspicat. [Vechiu-rom. răspicat, despicat (Dosofteiu): v. despicà].

răspicát, -ă adj. Mold. Clar, lămurit: vorbă răspicată. Adv. În mod răspicat: a vorbi răspicat.

RĂSPICA, răspic, vb. I. Tranz. (Înv.) 1. (Rar) A străbate, a despica. ♦ Fig. A analiza. 2. A rosti, a pronunța clar, lămurit, limpede. ♦ A explica cu claritate. – Pref. răs- + [des]pica.

răspica vt [At: ȘINCAI, HR. I, 246/13 / V: res~ / Pzi: răspic / E: răs- + (des)pica] 1 (Înv) A despica (1). 2 (Fig) A cerceta îndeaproape. 3 (Înv) A desface un obiect îndoit. 4 A pronunța clar și lămurit. 5 A explica limpede. 6 A preciza.

respica v vz răspica

respicat, ~ă a vz răspicat

RĂSPICA, răspic, vb. I. Tranz. (Înv.) 1. (Rar) A străbate, a despica. ♦ Fig. A analiza. 2. A rosti, a pronunța clar, lămurit, limpede. ♦ A explica cu claritate. – Răs- + [des]pica.

RĂSPICA, răspic, vb. I. Tranz. (Învechit și arhaizant) 1. A străbate, a despica. Privesc mîndrul vultur... Cum falnic răspică a soarelui rază. DONICI, la TDRG. ◊ (Poetic) De-ai fi ca mine tînăr și de-ai iubi, în fine... numai atunci mi-ai putea spune Că tu răspici cu mintea cumplitele furtune Ce-n pieptu-mi se ridică. MACEDONSKI, O. II 150. ♦ Fig. A analiza. A răspica și a pătrunde cu de-amăruntul toate răsfățările de stil ale unui autor... este mai tot așa de anevoie. ODOBESCU, S. II 484. 2. A rosti, a spune, a pronunța lămurit, deslușit. Nici brațele să le ridic Eu n-am avut puterea Și nici cuvinte să răspic: Și mă-ngrozea durerea. COȘBUC, P. II 268. ◊ (Metaforic) Frumos cînt-o turturică, Ea din grai așa-mi răspică: Ian ieși, mîndro, pînă-n poartă, De vezi dorul cum mă poartă. HODOȘ, P. P. 39. ♦ A explica limpede. Această credință a romînilor se află răspicată chiar și în unele poezii poporane. MARIAN, O. I 20.

A RĂSPICA răspic tranz. înv. 1) A rosti deslușit, clar. 2) (un spațiu) A despica în două părți. /răs- + (des)pica

răspíc, a -á v. tr. (ră- și spic din despic. Cp. cu it. spiccare le parole, a răspica cuvintele). Vechĭ. Despic. Azĭ. Est. Pronunț lămurit: a răspica cuvintele.

răspicat² adv.

răspicat¹ adj. m., pl. răspicați; f. răspicată, pl. răspicate

*răspicat¹ adj. m., pl. răspicați; f. răspicată, pl. răspicate

*răspicat² adv.

răspicat.

răspica (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. răspic, 2 sg. răspici, 3 răspică; conj. prez. 1 sg. să răspic, 3 să răspice

răspica (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 răspică

răspica vb., ind. prez. 1 sg. răspic, 3 sg. și pl. răspică

RĂSPICAT adj., adv. 1. adj. v. clar. 2. adv. v. clar. 3. adj. categoric, convins, decis, ferm, hotărât. (Cu glas ~.)

RĂSPICAT adj., adv. 1. adj. clar, deslușit, explicit, expres, inteligibil, lămurit, limpede, net, precis, (livr.) comprehensibil, (înv.) apriat, (fig.) neted, transparent. (Un sens ~; o afirmație ~.) 2. adv. clar, deslușit, explicit, expres, lămurit, limpede, (rar) aievea, (înv.) apriat, chiar, (fig.) curat. (I-am spus ~.) 3. adj. categoric, convins, decis, ferm, hotărît. (Cu glas ~.)

Răspicat ≠ nerăspicat

RĂSPICA vb. v. clarifica, defini, descurca, desface, desluși, despături, determina, dezdoi, elucida, explica, lămuri, limpezi, preciza, stabili.

răspica vb. v. CLARIFICA. DEFINI. DESCURCA. DESFACE. DESLUȘI. DESPĂTURI. DETERMINA. DEZDOI. ELUCIDA. EXPLICA. LĂMURI. LIMPEZI. PRECIZA. STABILI.

răspica (răspic, răspicat), vb. – 1. (Înv.) A crăpa, a despica. – 2. A separa, a pronunța deslușit, a silabisi. De la despica cu schimb de pref. (Pușcariu 524; Tiktin). După părerea puțin sigură a lui Tiktin, sensul 2 ar fi un împrumut făcut din it. spiccare. – Der. răspicat, adv. (clar).