9 definiții pentru răsculător
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RĂSCULĂTOR, răsculători, s. m. (Înv.) Persoană care se răscoală sau care îndeamnă la răscoală; răzvrătit. – Răscula + suf. -ător.
RĂSCULĂTOR, răsculători, s. m. (Înv.) Persoană care se răscoală sau care îndeamnă la răscoală; răzvrătit. – Răscula + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
răsculător sm [At: GHICA, A. 30 / S și: res~ / Pl: ~i / E: răscula + ~(ă)tor] 1 (Îvr) Persoană care se răscoală. 2 Persoană care îndeamnă la răscoală.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂSCULĂTOR, răsculători, s. m. (Învechit) Persoană care îndeamnă la răscoală; răzvrătit. Face act de autoritate, trimețînd oștiri și pedepsind pe răsculători. GHICA, A. 30.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂSCULĂTOR ~i m. înv. Persoană care se răscoală sau care îndeamnă la răscoală. /a se răscula + suf. ~ator
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
răsculător (înv.) s. m., pl. răsculători
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
răsculător (înv.) s. m., pl. răsculători
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
răsculător s. m., pl. răsculători
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RĂSCULĂTOR adj., s. v. răsculat, răzvrătit, rebel, revoltat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răsculător adj., s. v. RĂSCULAT. RĂZVRĂTIT. REBEL. REVOLTAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
răsculător, răsculătorisubstantiv masculin
- 1. Persoană care se răscoală sau care îndeamnă la răscoală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Face act de autoritate, trimețînd oștiri și pedepsind pe răsculători. GHICA, A. 30. DLRLC
-
etimologie:
- Răscula + sufix -ător. DEX '98 DEX '09