RĂSAD, răsaduri, s. n. (Adesea cu sens colectiv). 1. Plantă tînără (crescută în răsadniță), care a fost (sau urmează a fi) mutată în alt loc. [Robinson] uda răsadurile de copăcei. DRĂGHICI, R. 151. 2. Fig. Neam, seminție. [Decebal către popor:] Toți morții tac! Dar cine-i viu Să rîdă!... Să rîdem, dar, viteaz răsad. COȘBUC, P. II 257. Un nou răsad din vița romană prinde rădăcină-n munții și-n văile Dunării. VLAHUȚĂ, la CADE.