30 de definiții pentru rărunchi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂRUNCHI, rărunchi, s. m. (Pop.) 1. Rinichi. ◊ Expr. A avea seu la rărunchi = a fi om cu avere. A ofta din rărunchi = a ofta din adâncul sufletului. 2. Interiorul trupului omenesc (considerat ca sediu al vitalității, al sensibilității); p. ext. miezul, mijlocul unui lucru. – Lat. renunculus.

RĂRUNCHI, rărunchi, s. m. (Pop.) 1. Rinichi. ◊ Expr. A avea seu la rărunchi = a fi om cu avere. A ofta din rărunchi = a ofta din adâncul sufletului. 2. Interiorul trupului omenesc (considerat ca sediu al vitalității, al sensibilității); p. ext. miezul, mijlocul unui lucru. – Lat. renunculus.

rărunchi2 sm [At: LB / V: rănu~ / Pl: ? / E: ml ranuculus] (Bot; reg) 1 Boglar (Ranunculus sceleratus). 2 Piciorul-cocoșului (Ranunculus-acris). 3 Gălbenele (7) (Ranunculus polyanthemos). 4 Plantă cu rizomul lung, cărnos, cu florile mari, galbene-aurii și cu fructele bombate Si: gălbenele(11)-de-munte (Ranunculus carpaticus). 5 Floare-de leac (Ranunculus repens). 6 Untișor (Ficaria verna).

rărunchi1 smn [At: PO 276/12 / V: (reg) rănuchi, rănu~, rănune, ~che, renuchi, renu~, rer~, rinuchi / Pl: ~, (reg) ~nți, ~uri / E: ml renunculus] 1 (Îvp; mpl) Rinichi. 2 (Îe) A avea (sau a fi cu, a prinde) seu Ia ~ A fi om înstărit, cu avere. 3 (Rar) Parte dorsală a corpului omenesc unde sunt așezați rinichii. 4 (Pex) Șale. 5 (Fig; îvr) Persoană din același neam cu cineva. 6 (Îvp; mpl) Interiorul corpului omenesc, considerat ca centru al forței, al sensibilității etc. 7 (Îlav) Din ~ sau din (sau până în) fundul ~lor Din toate puterile. 8 (Îe) A i se rupe cuiva ~i de milă (sau de mâhnire) A-i fi foarte milă de cineva. 9 sn (Reg) Mișcare nereușită la jocul „de-a țurca”, atunci când jucătorul nu poate lovi mingea din zbor. 10 (Îe) A da ~ul A executa o figură (în cadrul jocului „de-a țurca”) constând din azvârlirea țurcii cu laba piciorului spre gropiță.

RĂRUNCHI, rărunchi, s. m. (Învechit și popular) 1. Rinichi. ◊ Expr. A avea seu la rărunchi = a fi om cu avere. Cum te văd, sameni a avea său la rărunchi. CREANGĂ, P. 201. 2. Adîncul trupului omenesc (considerat ca sediu al vitalității sau al sensibilității); fig. interiorul, mijlocul unui lucru. Mitrea a gemut pînă în fundul rărunchilor și s-a dus. SADOVEANU, M. C. 42. [Dreptatea] de corbii sugrumării e roasă la rărunchi. MACEDONSKI, O. I 46. Am dat o atențiune continuă... tuturor descoperirilor ce s-au putut face, sau în rărunchii pămîntului, sau în bolțile umede. ODOBESCU, S. II 236. Să mă bucur din rărunchii inimii mele. FILIMON, C. 45.

RĂRUNCHI ~ m. 1) pop. (la om și la animalele superioare) Organ-pereche al aparatului urinar, situat (simetric) în regiunea lombară; rinichi. ◊ A avea seu la ~ a fi înstărit. 2) Parte interioară a corpului omenesc considerată ca centru al vitalității sau sensibilității. ◊ A ofta din ~ a ofta din greu. /<lat. renunculus

RĂRUNCHI s.m. 1. (Mold., Ban., Trans. SV). Rinichi. A: Doftorii au mai aflat și la rărunchii lui de cătră stîngă alte doă pietre. N. COSTIN. Boale la rărunchi. CAL. 1762, 131r. C: Cu rărunchiul său acoperiră-ș fata. PS. 1651, 23v. Renunkyu. Ren. AC, 365; cf. PL, 146r. ♦ Fig. Persoană din același neam cu cineva. A: Mă certară din dzî pănă-n noapte Rărunchii miei. DOSOFTEI, PS. 2. (Mold., ȚR, Trans. SV) Adîncul trupului omenesc. A: Tu m-ai făcut, Doamne, tu ai zidii rărunchii miei și toată putearea trupului mieu. AR, 44v; cf. AR, 11v. B: Pre cruce văzîndu-te pre tine... spînzurînd, sfărîmîndu-se ca o maică la rărunchi, au zis. MINEIUL (1776). C: Eu sînt cela ce ispitescu rărunchii și inimile. N. TEST. (1648); PSALT. (1651). Rănunchi(i) miei încă mă învață. VCC, 34. Variante: rănunchi (VCC, 34; AC, 365). Etimologie: lat. renunculus. Cf- r i n i c h i.

rărúnchĭ m., pl. tot așa (din maĭ vechĭu rănunchĭ, lat. *renúnculus, dim. d. ren, renis, rinichĭ. P. term., cp. cu genuchĭ, cărunt și mărunt. V. rinichĭ). Est. Rinichĭ. Fig. (și’n vest). Sediu sensibilitățiĭ morale: cu rănunchiĭ zdrobițĭ de mîhnire (Isp.) A fi ĭeșit din rărunchiĭ națiuniĭ (Iron.), a fi fiu poporuluĭ, a simți ca poporu.

rărunchiu m. 1. rinichiu; 2. fig. sediul sensibilității morale: pleacă cu rărunchii sdrobiți de mâhnire ISP.; 3. Bot. floare broștească. [V. rinichiu].

rinichiu (rărunchiu) m. 1. una din cele două glande așezate de ambele părți ale coloanei vertebrale, secretând urina: boală de rinichi; 2. la bucătărie: rinichi de vacă. [Lat. RENICULUS].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rărunchi (pop.) s. m., pl. rărunchi, art. rărunchii

rărunchi (pop.) s. m., pl. rărunchi, art. rărunchii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂRUNCHI s. v. boglar, piciorul-cocoșului, rinichi, șale, untișor.

rărunchi s. v. BOGLAR. PICIORUL-COCOȘULUI. RINICHI. ȘALE. UNTIȘOR.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rărunchi (rărunchi), s. m.1. Rinichi. – 2. Măruntaie. – Var. răruchi, rănunchi. Lat. *rĕnŭncŭlus (Pușcariu 1439; REW 7213), cf. sicil. ranuggiu, engad. nirunkel. Fonetic s-a confundat cu rărunchi, s. m. (plantă, Ranunculus pedatus, R. aureus), din lat. ranŭncŭlus (Candrea). Cf. rinichi.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

rărunchi, s.m. – (pop.) 1. Rinichi. 2. Măruntaie. 3. Interiorul trupului omenesc (considerat, în vechea antropologie, ca sediul interior al vitalității). În expr. a striga din rărunchi = a striga cu putere, din tot sufletul. – Lat. renunculus < ren, renis „rinichi” (Scriban; Pușcariu, cf. DER; DEX).

Intrare: rărunchi
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rărunchi
  • rărunchiul
  • rărunchiu‑
plural
  • rărunchi
  • rărunchii
genitiv-dativ singular
  • rărunchi
  • rărunchiului
plural
  • rărunchi
  • rărunchilor
vocativ singular
plural
rarunchi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rorunchi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rerunchi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
renunchi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
renuchi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rânuchi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rărunche
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rănunc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rănunchi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rănuchi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rărunchi, rărunchisubstantiv masculin

popular
  • 1. Rinichi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: rinichi
    • chat_bubble A avea seu la rărunchi = a fi om cu avere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cum te văd, sameni a avea său la rărunchi. CREANGĂ, P. 201. DLRLC
    • chat_bubble A ofta din rărunchi = a ofta din adâncul sufletului. DEX '09 DEX '98
  • 2. Interiorul trupului omenesc (considerat ca sediu al vitalității, al sensibilității). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mitrea a gemut pînă în fundul rărunchilor și s-a dus. SADOVEANU, M. C. 42. DLRLC
    • 2.1. prin extensiune Miezul, mijlocul unui lucru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote [Dreptatea] de corbii sugrumării e roasă la rărunchi. MACEDONSKI, O. I 46. DLRLC
      • format_quote Am dat o atențiune continuă... tuturor descoperirilor ce s-au putut face, sau în rărunchii pămîntului, sau în bolțile umede. ODOBESCU, S. II 236. DLRLC
      • format_quote Să mă bucur din rărunchii inimii mele. FILIMON, C. 45. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.