răpitor, ~oare [At: PO 175/23 / V: (înv) hr~, ~iu, rip~ / Pl: ~i, ~oare / E: răpi² + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care răpește² (1) pe cineva. 3 a (D. păsări sau animale) Care prinde și consumă hrană de origine animală, de obicei vie Si: (înv) rapace (1), (îvr) răpicios. 4 sfp Ordin de păsări care își procură hrana prin răpirea altor animale mici. 5 sf (Lsg) Pasăre care face parte din ordinul răpitoarelor (4). 6 a (Fig) Care ia viața cuiva Si: omorâtor, ucigaș. 7-8 smf, a (Persoană) care ia pe nedrept un bun al altuia. 9-10 smf, a (Persoană) care uzurpă un drept al altuia. 11 a (Fig) Încântător.