2 intrări
7 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
răntăli1 vt [At: KLEIN, D. 154 / Pzi: ~lesc / E: ns cf mg ront] (Reg) A face dezordine.
răntăli2 vt [At: KLEIN, D. 154 / V: ~lui / Pzi: ~lesc / E: mg ránt] (Reg) 1 A prăji. 2 A face rântaș. 3 A frige carne în ou și pesmet.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răntălui v vz răntăli2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
răntălit, -ă, răntăliți, -te, adj. – (reg.) Prăjit, fript, pârjolit. – Din răntăli.
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
răntăli1, răntălesc, vb. IV (reg.) a face dezordine.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răntăli2, răntălesc, vb. IV (reg.) a prăji; a face rântaș.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răntăli, răntălesc, vb. tranz. – (reg.) A prăji carnea cu ou (Bilțiu, 1999). – Din magh. rant „a prăji, a frige” (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: răntălit
răntălit adjectiv
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
Intrare: răntăli
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
răntălui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)