3 definiții pentru răntălit
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
răntălit, -ă, răntăliți, -te, adj. – (reg.) Prăjit, fript, pârjolit. – Din răntăli.
răntăli1, răntălesc, vb. IV (reg.) a face dezordine.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răntăli2, răntălesc, vb. IV (reg.) a prăji; a face rântaș.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: răntălit
răntălit adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)