rănire¹ [At: ȘINCAI, HR. I, 30¹/1 / Pl: ~ri / E: răni¹] 1 Provocare a unei răni¹ fizice Si: (înv) rănit¹, rănitură. 2 (Nob) Rană¹ (1). 3 (Fig) Jignire. 4 (Înv) Durere sufletească provocată de dragoste.

RĂNIRE, răniri, s. f. Acțiunea de a răni².

răna v vz râni¹

răni² v vz râni¹

răni¹ [At: PSALT. HUR. 8^r/12 / V: (reg) râni / Pzi: ~nesc / E: vsl ранити] 1-2 vtr A(-și) produce o rană fizică Si: (reg) a (se) rănăli, a (se) rănui. 3 vt (Îvr) A stârpi. 4 vt (Fig; și determinat prin „inimă”, „suflet”) A provoca o durere sufletească. 5 vt (Fig) A jigni. 6 vt (Fig) A impresiona. 7 vt A provoca sentimente puternice (de dragoste). 8 vt (Înv) A pângări.

râni¹ [At: VARLAAM, C. 464 / V: (îrg) răni, (îvr) ~na / Pzi: ~nesc / E: cf bg рина „a curăți gunoiul cu lopata”] 1 vt A curăța ceva de stratul depus pe deasupra (gunoi, zăpadă etc) Si: (reg) a râcălui (7). 2 vt (Fig) A săpa la suprafață Si: a râcâi. 3-4 vit (Ban; gmț) A curăța, a lua de pe masă. 5 vt (Fig) A izgoni.

râni² v vz răni¹

RĂNI², rănesc, vb. IV. Tranz. 1. A produce, a face cuiva o rană. Izbuti fata să rănească pe balaur. ISPIRESCU, L. 18. Magdul că se încrunta Voinicește se lupta, Iar dușmanii-l năvălea Și de moarte mi-l rănea. ALECSANDRI, P. P. 377. ◊ Fig. Ciubotele lui răneau liniștea. DUNĂREANU, CH. 196. ◊ Refl. pas. Fig. Palamon și Gratie s-au rănit de frumusețea ei. GALACTION, O. I 213. 2. Fig. A îndurera sufletește; a jigni. Ai vorbit despre obiectivitate, vezi tu, asta m-a rănit. DEMETRIUS, C. 22. Nu vreau să ating pe nimeni, iar pe voi personal știți că vă iubesc și nu pot să vă rănesc fără cuvînt. D. ZAMFIRESCU, R. 27. Nu m-ai înțelege cînd ți-aș spune că Sigismund m-a rănit. DELAVRANCEA, O. II 92.

RĂNI¹ vb. IV v. rîni.

RÎNI, rînesc, vb. IV. Tranz. A curăța un loc (în special un grajd) de stratul de murdărie depus. Trebuia să rînească grajdul, curtea și locul de dinaintea cîrciumii. SLAVICI, O. I 116. Fata rînește fîntîna și o grijește foarte bine. CREANGĂ, P. 287. ◊ (Complementul indică stratul îndepărtat; atestat în forma răni) Să rămîi aci, să rănești balegă. C. PETRESCU, Î. II 178. ◊ Intranz. Trebuie să se ducă la moară să macine. Pe urmă să rînească în grajduri. PREDA, Î. 178. – Variantă: răni vb. IV.

A RĂNI ~esc tranz. 1) A vătama printr-o rană; a leza; a traumatiza. 2) fig. A îndurera printr-o traumă psihică; a traumatiza. /<sl. raniti

A RÂNI ~esc tranz. (grajduri, ocoale, ogrăzi etc.) A curăța de straturile (de murdărie, zăpadă etc.) depuse la suprafață. /<bulg. rina

rănì v. a curăța: fata rănește fântâna și o îngrijește bine CR. [Bulg. RINĬ, a strânge, a ridica (cu lopata)].

rănì v. 1. a face o rană; 2. a sfâșia: lumine de torțe rănesc întunecimea ca pete de jeratic EM.; 3. fig. a vătăma: se răniră cu toții de dragostea ei POP.

rănésc v. tr. (vsl. raniti). Fac o rană: cu vîrfu săbiiĭ l-a rănit la mînă. Fig. Jignesc adînc: vorba asta l-a rănit. – În nord rînésc.

2) rînésc, V. rănesc.

1) rînésc v. tr. (bg. riny, rînesc, vsl. ryti-rynon, rynonti, a împinge, a da încolo; bg. rinŭ, răzuĭ, rînesc; sîrb. rinuti, a respinge. V. pornesc, urnesc). Daŭ la o parte, înlătur: a rîni zăpada de pe trotuar. Curăț, liberez de gunoĭ: a rîni un puț.

rănire s. f., g.-d. art. rănirii; pl. răniri

rănire s. f., g.-d. art. rănirii; pl. răniri

rănire s. f., g.-d. art. rănirii; pl. răniri

răni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rănesc, 3 sg. rănește, imperf. 1 răneam; conj. prez. 1 sg. să rănesc, 3 să rănească

râni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rânesc, 3 sg. rânește, imperf. 1 râneam; conj. prez. 1 sg. să rânesc, 3 să rânească

răni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rănesc, imperf. 3 sg. rănea; conj. prez. 3 să rănească

râni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rânesc, imperf. 3 sg. rânea; conj. prez. 3 să rânească

răni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rănesc, imperf. 3 sg. rănea; conj. prez. 3 sg. și pl. rănească

râni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rânesc, imperf. 3 sg. rânea; conj. prez. 3 sg. și pl. rânească

rănesc (fac o rană), -neam 1 imp.

rânesc (zăpada), -neam 1 imp.

RĂNIRE s. v. insultare, îndurerare, întristare, jignire, mâhnire, ofensare, ultragiere.

RĂNIRE s. (MED.) (livr.) lezare, (pop.) vătămare.

rănire s. v. INSULTARE. ÎNDURERARE. ÎNTRISTARE. JIGNIRE. MÎHNIRE. OFENSARE. ULTRAGIERE.

RĂNIRE s. (MED.) (livr.) lezare, (pop.) vătămare.

RĂNI vb. (MED.) (livr.) a (se) leza, (rar) a (se) vulnera, (pop.) a (se) vătăma, (reg.) a (se) săgni, (Transilv. și Ban.) a (se) prizări, (înv.) a (se) plăgui. (S-a ~ la mână.)

RĂNI vb. v. durea, insulta, îndurera, întrista, jigni, mâhni, ofensa, ultragia.

RÂNI vb. (reg.) a râcălui. (A ~ la porci.)

răni vb. v. DUREA. INSULTA. ÎNDURERA. ÎNTRISTA. JIGNI. MÎHNI. OFENSA. ULTRAGIA.

RĂNI vb. (MED.) (livr.) a (se) leza, (rar) a (se) vulnera, (pop.) a (se) vătăma, (reg.) a (se) săgni, (Transilv. și Ban.) a (se) prizări, (înv.) a (se) plăgui. (S-a ~ la mînă.)

RÎNI vb. (reg.) a rîcălui. (A ~ la porci.)

rîni (rînesc, rînit), vb. – A curăța, a înlătura gunoiul sau resturile de la construcții. – Mr. arnescu, arnire, megl. rinés. Bg. rină (Cihac, II, 305; Tiktin; Conev 73), din sl. rynąti.

râni, rânesc, vb. tranz. – 1. A curăța, a înlătura gunoiul (din grajd). 2. A săpa, a adânci (o rană): „Aici nu te coace, / Aici nu râni, / Aici nu lipti” (Bilțiu, 2002: 192). – Cf. bg. rina „a curăța gunoiul cu lopata” (Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA) < sl. rynanti „a împinge, a da la o parte” (Scriban, DER).

râni, rânesc, vb. tranz. – 1. A curăța, a înlătura gunoiul (din grajd). 2. A săpa, a adânci (o rană): „Aici nu te coace, / Aici nu râni, / Aici nu lipti” (Bilțiu 2002: 192). – Cf. bg. rina, din sl. rynati (DER).

OMNES VULNERANT ULTIMA NECAT (lat.) toate rănesc, ultima ucide – Inscripție care apare uneori pe cadranele orologiilor. Se referă metaforic la orele vieții.

Vulnerant omnes, ultima necat (lat. „Toate rănesc, ultima ucide”) – În timpuri îndepărtate, preoții se ocupau și cu măsurarea timpului. Unii au ajuns vestiți, ca de pildă călugărul Gerbert din Franța (secolul X), care a introdus greutățile în mecanismul ceasornicelor. Ei obișnuiau să graveze pe cadrane diferite inscripții dintre care cea mai răspîndită, pe orologiile bisericilor, este cea de mai sus. Se referă la ore: toate rănesc, toate scurtează viața, iar cea din urmă aduce sfîrșitul. E o reluare, în alță formă, a avertismentului Memento mori (Vezi). IST.