2 intrări
15 definiții
din care- explicative (10)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
răcădi va vz răgădui
răcădui2 v vz răgădui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răcătui v vz răgădui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răgădi v vz răgădui1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răgădui1 [At: I. CR. III, 172 / V: răcădi, răcă~, răcătui, ~di / Pzi: ~esc / E: mg ragad] 1 vt (Mun) A pune mâna pe ceva Si: a apuca (2). 2 vt A agonisi (1). 3 vr (Mol; Trs) A lua o atitudine amenințătoare. 4 vr A se repezi asupra cuiva. 5 vr A se răsti1 (1). 6 vi (Olt) A da buzna. 7 vr (Reg; d. caii prinși la căruță sau la plug; îf răgădi) A se speria și a o lua razna.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răgădui2 [At: COMAN, GL. / Pzi: ~esc / E: nct] 1 vt (Mun) A păsui. 2 vt A aștepta (2). 3 vi A poposi undeva după un drum lung.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂGĂDUI, răgăduiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A lua un obiect (dintre mai multe) la întîmplare, a apuca ce se nimerește. A început să înjure, să răcnească, să dea într-unul și într-altul cu ce răgăduia. I. CR. III 172.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂGĂDUI, răgăduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lua un obiect la întîmplare, a apuca ce se nimerește. – Magh. ragadni.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
răcăduĭésc și -tuĭésc (mă) v. refl. (cp. cu ung. rakodni, a descărca). Est. Răcnesc amenințînd și ocărînd: ursu și lupu fugiră, ĭar vulpea arțăgoasă se răcăduĭa după dînșiĭ (Sămăn. 5, 518), se răcăduĭește el cu pușca (Cr.). V. răgăduĭesc și războtesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răgăduĭésc v. tr. (ung. ragadni, a apuca). Olt. Rar. Apuc: fie-care da cu ce răgăduĭa (Tkt.), nu-l lăsa să se dădălcească din ce răgăduĭa (Șez. 32, 103). V. răcăduĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RĂGĂDUI vb. v. acumula, aduna, agonisi, apuca, economisi, face, întâmpla, nimeri, răcni, răsti, striga, strânge, țipa, urla, zbiera.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răgădui vb. v. ACUMULA. ADUNA. AGONISI. APUCA. ECONOMISI. FACE. ÎNTÎMPLA. NIMERI. RĂCNI. RĂSTI. STRIGA. STRÎNGE. ȚIPA. URLA. ZBIERA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
răgădui (răgăduiesc, răgăduit), vb. – (Olt.) A prinde, a apuca. Mag. ragadni (Drăganu, Dacor., III, 723; Candrea).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
răgădui1, răgăduiesc, vb. IV (reg.) 1. a apuca, a (se) agăța; a agonisi. 2. a sări la cineva, a năvăli.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răgădui2, răgăduiesc, vb. IV (reg.) 1. a păsui, a amâna. 2. a poposi undeva după un drum lung.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT408) Surse flexiune: DLRM | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
răgădui, răgăduiescverb
- 1. A lua un obiect (dintre mai multe) la întâmplare, a apuca ce se nimerește. DLRLC
- A început să înjure, să răcnească, să dea într-unul și într-altul cu ce răgăduia. I. CR. III 172. DLRLC
-
etimologie:
- ragadni DLRM