răgădui¹ [At: I. CR. III, 172 / V: răcădi, răcă~, răcătui, ~di / Pzi: ~esc / E: mg ragad] 1 vt (Mun) A pune mâna pe ceva Si: a apuca (2). 2 vt A agonisi (1). 3 vr (Mol; Trs) A lua o atitudine amenințătoare. 4 vr A se repezi asupra cuiva. 5 vr A se răsti¹ (1). 6 vi (Olt) A da buzna. 7 vr (Reg; d. caii prinși la căruță sau la plug; îf răgădi) A se speria și a o lua razna.