răcuină¹ sf vz răcoină

răcuină² sf vz răcovină

RĂCUINĂ s. f. v. rocoină.

racoimă sf vz răcovină

racoină sf vz răcovină

racovină sf vz răcovină

racuină sf vz răcovină

răcăină sf vz răcovină

răciuină sf vz răcovină

răciună sf vz răcovină

răcohină sf vz răcovină

răcoină² sf vz răcovină

răcoină¹ sf [At: CIAUȘANU, V. 193 / V: ~cui~ / E: nct] 1 (Olt) Pânză din care se fac saltele.

răcovină sf [At: CIHAC, II, 302 / V: racoimă, racoi~, rac-, racui~, răcăi~, răciuină, răciună, răcohi~, răcoi~, răcui~, răncuină, recoi~, recori-, rec~, rocori~, rocoti~, roc~, rogoi~ / Pl: ~ne / E: nct] 1 Mică plantă erbacee cu tulpina târâtoare, cu flori albe, cu petalele mai scurte decât sepalele și cu fructul o capsulă lunguiață, folosită în medicina populară Si: (reg) aurică, coadă (110) ~-de-găină, cuișoriță (6), ghețișoară, iarba-găinii, rocotel (2), rocoviță, roghină, scânteiuță, steluță-albă (Stellaria media). 2 Rocoțea (1) (Stellaria graminea). 3 (Reg; șîc rocoină-roșie) Scânteiuță (Anagallis caerulea). 4 (Bot; reg) Mierluță (Alsine nerva). 5 (Mun; Olt) Plantă erbacee din familia mbiaceelor, cu frunze moi și flori albe, folosită în medicina populară Si: floarea-Sfântului-Ion, sânziana (Galium rotundifolium). 6 (Reg) Busuioc-de-câmp (Galinsoga quadriradiata). 7 (Reg; șîc rocoină-grasă) Busuioc-sălbatic (Galinsoga parviflora).

răncuină sf vz răcovină

recoină sf vz răcovină

recorină sf vz recovină

recovină sf vz răcovină

rocoină sf vz răcovină

rocotină sf vz răcovină

rocovină sf vz răcovină

rogoină sf vz răcovină

RĂCOINĂ s. f. v. rocoină.

ROCOINĂ, rocoine, s. f. Numele mai multor plante erbacee cu fructul o capsulă (Stellaria media, Alsine verna etc.). Ea la foc punea... Fir de rocoină, Măduvă de soc. COȘBUC, P. II 150. – Variante: răcoină (ȘEZ. XV 113), răcuină (HODOȘ, P. P. 107) s. f.

ROCOINĂ s. f. v. răcovină.

RĂCOVINĂ ~e f. Mică plantă erbacee cu tulpina târâtoare și păroasă, cu frunze alungite, cu flori mici albe și cu fructul o capsulă. [G.-D. răcovinei] /Orig. nec.

răcovină f. V. rocoină.

rocoină f. plantă ale cării semințe sunt mult căutate de păsări și mai cu seamă de găini (Alsine media). [Și răcoină = slav. RAKOVINA, rac și coajă de scoică].

răcovínă și rocovínă f., pl. e (sîrb. rus. rákovina, găoace, scoĭcă, d. rak, rac). Numele unor plante numite și: 1. merluță (álsine verna, álsine caespitosa saŭ arenaria verna), care crește pin pășunĭ petroase; 2. rocoțel (stellaria media saŭ álsine media), pe ale căreĭ semințe le caută păsările și maĭ ales găinile; 3. ochișor, scînteĭuță (anagallis arvensis). – Și -oínă.

rocoínă, V. răcovină.

răcovină s. f., g.-d. art. răcovinei; pl. răcovine

răcovină s. f., g.-d. art. răcovinei; pl. răcovine

răcovină s. f., g.-d. art. răcovinei; pl. răcovine

RĂCUINĂ s. (BOT.; Galium rotundifolium) sânziană, (reg.) floarea-sfântului-Ion.

RĂCUINĂ s. (BOT.; Galium rotundifolium) sînziană, (reg.) floarea-sfîntului-Ion.

RĂCOVINĂ s. (BOT.; Stellaria media) (reg.) aurică, cuișoriță, ghețișoară, rocoțel, scânteiuță, coadă-de-găină, iarba-găinii, iarbă-de-păsări, steluța-fetei, steluță-albă.

RĂCOVINĂ s. v. mierluță, rocoțea, scânteioară, scânteiuță.

RĂCOVINĂ s. (BOT.; Stellaria media) (reg.) aurică, cuișoriță, ghețișoară, rocoțel, scînteiuță, coadă-de-găină, iarba-găinii, iarbă-de-păsări, steluța-fetei, steluță-albă.

răcovină s. v. MIERLUȚĂ. ROCOȚEA. SCÎNTEIOARĂ. SCÎNTEIUȚĂ.

răcuină, răcuine, s.f. – (reg.; bot.) Plantă erbacee târâtoare, cu flori albe (Anagallis arvensis L.); scânteuță: „Paștem numai răcuină / Și bem apă din fântână” (Bilțiu, 1990: 22). Se utiliza în medicina populară veterinară (Borza, 1967, 18). – Var. a lui racovină (DEX, MDA); din sl. rakovina (DER).

răcuină, -e, s.f. – (bot.) Plantă erbacee târâtoare, cu flori albe (Anagallis arvensis L.) Scânteuță: „Paștem numai răcuină / Și bem apă din fântână” (Bilțiu 1990: 22). Se utiliza în medicina populară veterinară (Borza, 1967, 18). – Din sl. rakovina (DER).

răcoină¹ s.f. (reg.) pânză din care se fac saltele.

RĂCUÍNĂ s. f. Mică plantă erbacee din familia rubiaceelor, cu tulpină fragilă, frunze verticilate și flori albe sau albe-verzui, dispuse în panicule (Galium rotundifolium). Crește în păduri.

ROCOÍNĂ s. f. Mică plantă erbacee din familia cariofilaceelor, cu frunze opuse, ovate și cu flori mici, albe dispuse în cime mici (Stellaria media). Semințele constituie hrană pentru păsări.