6 definiții pentru rocoină
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ROCOINĂ, rocoine, s. f. Numele mai multor plante erbacee cu fructul o capsulă (Stellaria media, Alsine verna etc.). Ea la foc punea... Fir de rocoină, Măduvă de soc. COȘBUC, P. II 150. – Variante: răcoină (ȘEZ. XV 113), răcuină (HODOȘ, P. P. 107) s. f.
rocoină f. plantă ale cării semințe sunt mult căutate de păsări și mai cu seamă de găini (Alsine media). [Și răcoină = slav. RAKOVINA, rac și coajă de scoică].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂCOINĂ s. f. v. rocoină.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂCUINĂ s. f. v. rocoină.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răcovină f. V. rocoină.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
ROCOÍNĂ s. f. Mică plantă erbacee din familia cariofilaceelor, cu frunze opuse, ovate și cu flori mici, albe dispuse în cime mici (Stellaria media). Semințele constituie hrană pentru păsări.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
rocoină, rocoinesubstantiv feminin
- 1. Numele mai multor plante erbacee cu fructul o capsulă (Stellaria media, Alsine verna etc.). DLRLC
- Ea la foc punea... Fir de rocoină, Măduvă de soc. COȘBUC, P. II 150. DLRLC
-