RĂCOREALĂ s. f. Faptul de a (se) răcori; răcoare; (concretizat) boare răcoroasă. Pe arșițele iestea o răcoreală ca asta mult plătește. CREANGĂ, P. 205. O răcoreală dulce pătrunde prin ferestrele deschise. EMINESCU, N. 81. Răcoreala atmosferei... îmi arătă că intru în regiunea munților. NEGRUZZI, S. I 308.