RĂCODELIE s.f. (Mold., ȚR) Muncă manuală; lucru de mînă. A: Să-și vîndză răcodealia lui. PAT. 1685, 24^v. Prin vreamea a șease dzile lucrînd și isprăvind toate răcodealiile tale, iară a șeaptea dzi te odihneaște. CD 1698, 36^r. Și celelalte rucodealii femeiești iarăși ea le-a aflat. LET. 1766-1767, 25^r; cf. DOSOFTEI, VS; PAT. 1742, 227^r. B: De mult ori îndireptează sufletul spre bine nu numai pomenirea priiatenilor, ce și vedearea veșmîntelor. . . sau altă rucodealie ce au lucrat el. ALB., 51^r; cf NB, 421. Variante: răcodeală (DOSOFTEI, VS), rocodealie (PAT. 1685, 24^v) rucodealie (ALB., 51^r; LET. 1766-1767, 25^r). Etimologie: sl. rǫkodĕliĭe.