rîndunea (-ele), s. f. – Pasăre călătoare (Hirundo rustica). – Var. rîndunică, rînduniță, rîndurea, rîndurică. Mr. (a)lîndură, (a)rîndură, lindurușe. Lat. hirundinem, de la forma dim. *hirundinĕlla (Diez, I, 357; Pascu, I, 32; Philippide, II, 659; REW 4146), cf. it. rondinella, fr. hirondelle; pentru pierderea lui hi- în dialectele din S, cf. S. Pieri, Arch. Rom., XII, 157. Ipoteza din lat. *harundŭla (Candrea, Éléments, 43; Pușcariu 1465) nu pare necesară. În uzul actual, este un hibrid morfologic, deși se obișnuiește folosirea sing. rîndunică (care înlocuiește tot mai mult pe rîndunea) alături de pl. rîndunele. Der. rîndunică, s. f. (ultima din cele cinci pînze de catarg; furcuță la cai); rîndunel, adj. (agil, rapid).