Definiția cu ID-ul 506772:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
rîncăi (-ăesc, -it), vb. – A mugi, a boncălui. – Var. rîncălui. Sl., cf. sb. rakati „a mugi”. Der. de la rîncău, rîncaci (Candrea) este improbabilă. Var. a fost tratată expresiv, cf. boncălui.