rúĭen și rúin m. (bg. roen și ruen, curgător, saŭ sîrb. rujan, roș îmchis și năhutiŭ). O plantă cu maĭ multe varietățĭ: una care crește pin fînețe, tufișurĭ și pădurĭ umede la munte (succisa praténsis orĭ scabiósa succisa), altele care cresc pin pășunile petroase, tot la munte și numite și mușcatu draculuĭ (una scabiósa columbária, alta scabiósa lúcida). Adj. Munt. Fîn ruin, un fel de fîn cam umed.