rutacee [At: BRANDZA, FL. 111 / E: fr rutacées] 1 sfp Familie de plante dicotiledonate având ca tip ruta¹ (1). 2-3 sf, a (Plantă) din familia rutacee (1).

RUTACEE s.f. pl. Familie de plante dicotiledonate dialipetale erbacee, cuprinzînd lămîiul, portocalul, grepfrutul etc.; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. rutacées].

RUTACEE s. f. pl. familia de plante dicotiledonate dialipetale erbacee: lămâiul, portocalul, grepfrutul etc. (< fr. rutacées)

*rutacéŭ, -ée adj. (d. rută). Bot. Din familia ruteĭ. S. f. pl. O familie de plante al căror tip e ruta și din care face parte și lămîĭu, portocalu, chitru ș. a.

rutacee s. f., art. rutaceea, g.-d. art. rutaceei; pl. rutacee

rutacee s. f., art. rutaceea, g.-d. art. rutaceei; pl. rutacee

rutacee s. f., pl. rutacee

RUTACÉE (< lat.) s. f. pl. Familie de plante dicotiledonate, lemnoase și ierbacee, cu frunze alterne, rar opuse, simple sau compuse, cu numeroase puncte transparente care includ substanțe aromate, cu flori solitare sau grupate în inflorescențe. Cuprinde c. 960 specii, răspândite îndeosebi în reg. tropicale și subtropicale (de ex. lămâiul, portocalul, mandarinul); câteva specii se întâlnesc și în România, mai cunoscută fiind frăsinița (Dictamnus albus).