2 intrări
24 de definiții
din care- explicative (12)
- morfologice (6)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RUPTOARE s. f. (Înv. și reg.) 1. Rupt2 (II). 2. (În expr.) Ruptoarea prețului = ruperea prețului. 3. (Înv.) Început, primul pas. – Rupt2 + suf. -oare.
ruptoare sf [At: N. COSTIN, LET. II, 42/20 / E: rupt1 + -oare] 1 (Îrg; șîs ~ a prețului) Stabilirea prețului unei mărfi. 2 (Înv) Rupt1 (13). 3 (Îe) Cu ~ Cu ridicata Si: cu ruptul (15). 4 (În legătură cu verbul „a face”) Început. 5 (Înv; d. tratate; îf rump~) Anulare (1). 6 (Reg; fig; îs) ~ de inimă Rupere (19) de inimă. 7 (Olt) Baltă lângă un râu făcută de revărsarea apelor lui. 8 (Reg) Șanț făcut de curente de apă Si: făgaș1 (9). 9 (Reg; îs) ~ de apă Hidropizie. 10 (Reg; șîs ~ de mijloc) Durere de șale. 11 (Reg) Diaree (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RUPTOARE s. f. 1. Rupt2 (II). 2. (În expr.) Ruptoarea prețului = ruperea prețului. 3. (Înv.) Început, primul pas. – Rupt2 + suf. -oare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RUPTOARE s. f. 1. (În expr.) Ruptoarea prețului = fixarea, stabilirea prețului; ruptul prețului, v. rupt1. La ziuă a-nceput a furnica negustorii printre care și a face ruptoarea prețului. SANDU-ALDEA, U. P. 222. 2. (Învechit, în construcție cu verbul «a face») Început, primul pas. Îi ucid fără cruțare, scăpînd pe al lor căpitan. Ruptoarea era făcută; sîngele cursese. ODOBESCU, S. III 533.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RUPTOARE s. f. (Mold. ȚR) Ruptă. A: Le-au făcut ruptoare [preoților]. N. COSTIN. B: Socotit-au măriia-sa de au făcut ruptori în toată țara, pin sate, de bir, ca să dea de patru ori pe an. R. POPESCU. Etimologie: rupt + suf. -oare. Cf. adău, ajutorință, răsură2, ruptă, satara.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ruptoare f. 1. învoeală: ruptoarea era făcută OD.; 2. preț fixat prin învoeală: ruptoarea vinului.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ruptoáre f., pl. orĭ. Ruptă (bir fix). Învoĭală în care cîștigu saŭ perderea îl privește pe cel ce primește baniĭ. Ruptură (propriŭ și fig.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RUPTOR, ruptoare, s. n. Aparat electric care deschide și menține deschis un circuit electric, sub acțiunea și pe durata unei comenzi din exterior. – Din fr. rupteur.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RUPTOR, ruptoare, s. n. Aparat electric care deschide și menține deschis un circuit electric, sub acțiunea și pe durata unei comenzi din exterior. – Din fr. rupteur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ruptor sn [At: EC. TEHN. I, 178 / Pl: ~oare / E: fr rupteur] Întrerupător folosit la motoarele electrice, la comutarea circuitelor electrice etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RUPTOR, ruptoare, s. n. Întrerupător electric al cărui element de contact se găsește în poziție de repaus cînd este închis circuitul electric în care este montat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RUPTOR s.n. Întrerupător electric comandat la distanță, al cărui element mobil de contact are ca poziție de repaus poziția corespunzătoare închiderii circuitului. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. rupteur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RUPTOR s. n. întrerupător care deschide și menține deschis un circuit electric, sub acțiunea și pe durata exercitării unei comenzi din exterior. (< fr. rupteur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ruptoare (înv., reg.) s. f., g.-d. art. ruptorii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ruptoare (înv., reg.) s. f., g.-d. art. ruptorii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ruptoare s. f., g.-d. art. ruptorii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ruptor s. n., pl. ruptoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ruptor s. n., pl. ruptoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ruptor s. n., pl. ruptoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RUPTOARE s. v. ruptă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ruptoare s. v. RUPTĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
RUPTOARE s. f. 1. ♦ Înțelegere asupra prețului de vînzare-cumpărare.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ruptoare s.f. (înv.) 1. sumă fixă, globală, plătită anual vistieriei statului de către contribuabili și negustorii străini; ruptă. 2. început, primul pas. 3. învoială, convenție. 4. anulare, desființare a unei înțelegeri. 5. baltă, șanț. 6. durere de șale. 7. diaree.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ruptoare, ruptori, s.f. – (reg.; med.) În expr. ruptoare de apă = diabet. Descântec de ruptoare de apă: „Se ia într-un vas curat apă din vale sau din râu, dar din acel loc unde se învârtește apa îndărăpt sau, cum se zice, unde este vâltoare; apoi să mai ia nouă mlădițe de măr dulce și să le legi într-un mănunchi laolaltă, și cu acele, mestecând apa, să zici (...)” (Bârlea, 1924: 360). – Din rupt + suf. -oare (DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ruptoare, ruptori, s.f. – (med.) În expr. ruptoare de apă = diabet. Descântec de ruptoare de apă: „Se ia într-un vas curat apă din vale sau din râu, dar din acel loc unde se învârtește apa îndărăpt, sau cum se zice, unde este vâltoare; apoi să mai ia nouă mlădițe de măr dulce și să le legi într-un mănunchi laolaltă, și cu acele, mestecând apa, să zici (...)” (Bârlea 1924: 360). – Din rupt + -oare.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F116) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DN | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ruptoaresubstantiv feminin
- 2. Primul pas. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: început
- Îi ucid fără cruțare, scăpînd pe al lor căpitan. Ruptoarea era făcută; sîngele cursese. ODOBESCU, S. III 533. DLRLC
-
- Ruptoarea prețului = ruperea prețului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- La ziuă a-nceput a furnica negustorii printre care și a face ruptoarea prețului. SANDU-ALDEA, U. P. 222. DLRLC
-
etimologie:
- Rupt + sufix -oare. DEX '09 DEX '98
ruptor, ruptoaresubstantiv neutru
- 1. Aparat electric care deschide și menține deschis un circuit electric, sub acțiunea și pe durata unei comenzi din exterior. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- rupteur DEX '09 DEX '98 DN