14 definiții pentru rună
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- specializate (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RUNĂ, rune, s. f. (La pl.) Caractere grafice ale celor mai vechi alfabete germanice și scandinave. – Din germ. Runen, fr. runes.
2) rúnă f., pl. e (got. runa, lucru ascuns, germ. runen, pl.). Pl. Vechile litere ale Germanilor și Scandinavilor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rune sfp [At: BARCIANU / E: ger Runen, fr runes] Caractere grafice ale celor mai vechi alfabete germanice și turcice.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RUNE s. f. pl. Caractere grafice ale celor mai vechi alfabete germanice. – Din germ. Runen, fr. runes.[1]
- DOOM 2 menționează și forma de sg. rună. — gall
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RUNE s. f. pl. Caractere grafice ale celor mai vechi alfabete germanice, care s-au păstrat în inscripții și documente, mai ales la vechii scandinavi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RUNE s.f. pl. Caractere grafice folosite de vechii germani și scandinavi. [Cf. germ. Runen, fr. runes < scand. runar].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RUNE s. f. pl. caractere grafice în cele mai vechi alfabete germanice și scandinave. (< germ. Runen, fr. runes)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
RUNE f. pl. Caractere grafice folosite în trecut de limbile vechi baltice și scandinave. /<germ. Runen, fr. runes
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rune f. pl. scrisoarea1 națională a vechilor Germani.[1]
- 1. Cu sensul de scriere. — LauraGellner
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rună s. f., g.-d. art. runei; pl. rune
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rună s. f., g.-d. art. runei; pl. rune
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de gall
- acțiuni
rune s. f. pl.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
RUNĂ s. f. (cf. germ. Rune, fr. rune, got. runa „taină”): semn grafic ce aparține celui mai vechi alfabet germanic (v. și scriere runică).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
RÚNĂ (< Germ. run „secret”, „mister”) s. f. (mai ales la pl.) 1. Semn grafic crestat în lemn sau cioplit în piatră, aparținând celui mai vechi alfabet germanic atestat (alfabetul runic), utilizat în inscripțiile epigrafice despre care avem mărturii începând cu sec. 2. Scrierea runică este de origine incertă, dar probabil derivată dintr-un alfabet dintr-o reg. mediteraneeană. S-au păstrat peste 4.000 de inscripții și manuscrise runice, majoritatea dintre ele aflându-se în Suedia (Pe terit. României r. apar pe un vas aparținând tezaurului de la Pietroasele). Au avut o mare răspândire în țările scandinave și anglo-saxone (sec. 2-12). R. atestate sunt în număr de 24 și au atât valoarea fonetică, cât și ideografică. 2. Scriere consonantică utilizată de triburile turcice din Asia, în sec. 5-11.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
rună, runesubstantiv feminin plural
- 1. Caractere grafice ale celor mai vechi alfabete germanice și scandinave. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:
- Runen DEX '09 DEX '98 DN
- runes DEX '09 DEX '98 DN