14 definiții pentru rună

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RUNĂ, rune, s. f. (La pl.) Caractere grafice ale celor mai vechi alfabete germanice și scandinave. – Din germ. Runen, fr. runes.

2) rúnă f., pl. e (got. runa, lucru ascuns, germ. runen, pl.). Pl. Vechile litere ale Germanilor și Scandinavilor.

rune sfp [At: BARCIANU / E: ger Runen, fr runes] Caractere grafice ale celor mai vechi alfabete germanice și turcice.

RUNE s. f. pl. Caractere grafice ale celor mai vechi alfabete germanice. – Din germ. Runen, fr. runes.[1]

  1. DOOM 2 menționează și forma de sg. rună. gall

RUNE s. f. pl. Caractere grafice ale celor mai vechi alfabete germanice, care s-au păstrat în inscripții și documente, mai ales la vechii scandinavi.

RUNE s.f. pl. Caractere grafice folosite de vechii germani și scandinavi. [Cf. germ. Runen, fr. runes < scand. runar].

RUNE s. f. pl. caractere grafice în cele mai vechi alfabete germanice și scandinave. (< germ. Runen, fr. runes)

RUNE f. pl. Caractere grafice folosite în trecut de limbile vechi baltice și scandinave. /<germ. Runen, fr. runes

rune f. pl. scrisoarea1 națională a vechilor Germani.[1]

  1. 1. Cu sensul de scriere. LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ru s. f., g.-d. art. runei; pl. rune

ru s. f., g.-d. art. runei; pl. rune

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

RU s. f. (cf. germ. Rune, fr. rune, got. runa „taină”): semn grafic ce aparține celui mai vechi alfabet germanic (v. și scriere runică).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

RÚNĂ (< Germ. run „secret”, „mister”) s. f. (mai ales la pl.) 1. Semn grafic crestat în lemn sau cioplit în piatră, aparținând celui mai vechi alfabet germanic atestat (alfabetul runic), utilizat în inscripțiile epigrafice despre care avem mărturii începând cu sec. 2. Scrierea runică este de origine incertă, dar probabil derivată dintr-un alfabet dintr-o reg. mediteraneeană. S-au păstrat peste 4.000 de inscripții și manuscrise runice, majoritatea dintre ele aflându-se în Suedia (Pe terit. României r. apar pe un vas aparținând tezaurului de la Pietroasele). Au avut o mare răspândire în țările scandinave și anglo-saxone (sec. 2-12). R. atestate sunt în număr de 24 și au atât valoarea fonetică, cât și ideografică. 2. Scriere consonantică utilizată de triburile turcice din Asia, în sec. 5-11.

Intrare: rună
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ru
  • runa
plural
  • rune
  • runele
genitiv-dativ singular
  • rune
  • runei
plural
  • rune
  • runelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ru, runesubstantiv feminin plural

  • 1. (la) plural Caractere grafice ale celor mai vechi alfabete germanice și scandinave. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.