rumega [At: BIBLIA (1688), 136/50 / V: (îrg) ~măga, (reg) ruguma / Pzi: rumeg / E: ml rumigare] 1-2 vit (D. animale) A mesteca a doua oară mâncarea întoarsă din stomac. 3-4 vtr A mesteca. 5 vt (Dep; d. oameni) A mânca (1). 6 vr (Reg; d. obiecte de îmbrăcăminte) A se roade (16). 7 vr (În superstiții; d. păr) A cădea (11). 8-9 vti (Fig) A medita îndelung asupra unui lucru.