RULMÉNT (< fr.) s. m. 1. Organ de mașină care servește la rezemarea și la ghidarea fusurilor de arbori sau osii, compus din două inele concentrice (unul montat pe arbore, iar celălalt în carcase sau în corpul mașinii), separate prin corpuri de rostogolire (bile, role etc.) care prezintă rezistență apreciabil mai mică decât decât lagărele de alunecare. Unii istorici apreciază că r. cu bile a fost inventat în 1794 de Philip Vaughan. Prima aplicare practică a fost făcută în c. 1900 la biciclete. Primul r. cu role conice a apărut în S.U.A. (1918) iar cu ace în Germania (1922). 2. Faptul de a circula, de a rula (vorbind despre bani). ◊ CONT. Fond de r. net = diferența dintre activele curente ale unei intreprinderi. Se mai poate calcula și ca diferență dintre capitalul permanent și activele imobilizate.