RULETĂ, rulete, s. f. 1. Instrument pentru măsurători, format dintr-o panglică lungă de pînză sau de oțel, împărțită în centimetri, care se poate înfășura pe un ax metalic aflat de obicei într-o cutie plată. 2. Joc de noroc, constînd dintr-un disc împărțit în compartimente colorate și numerotate și dintr-o bilă care se învîrtește o dată cu discul indicînd, la oprire, numărul cîștigător; p. ext. jocul însuși. O ruletă în miniatură se învîrtea zbîrnîind, în palpitația unor jucători savanți. BART, E. 137. Aice era întinsă o masă... în mijlocul căriia sta o ruletă... coțcă privilegiată care scurge pungile. NEGRUZZI, S. I 326. 3. Mic instrument format dintr-o rotiță de metal cu margine dințată, care se folosește la desenarea tiparelor pe stofă, la tăierea aluatului, a biscuiților.