Definiția cu ID-ul 507091:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
rufet (rufeturi), s. n. – Breaslă, corporație. Tc. (arab.) rufet (Șeineanu, II, 302), cf. ngr. ρουφέτι, bg., sb. rufet. – Der. rufetaș, s. m. (breslaș; lucrător într-o mină de sare).