rozmarin sm [At: (a. 1712) IORGA, S. D. X, 143 / V: (reg) rosmalin, rosmalân, rosmălin, rosmărin, rosmalin, roșm~, ~alin, rozmălin, ~molin, rujmalin, rujmălin, rujmărin, rujmelin, rusmălin, rusmărin, rușmalin, rușm~, rușmălin, rușmărin, rușmolin, ruzmalin, ruzm~ / S și: ~osm~ / Pl: ~i / E: ger Rosmarin] (Bot) 1 Arbust mic, plăcut mirositor, cu frunze totdeauna verzi și cu flori albastre, albe sau roșii, întrebuințat în medicină și în parfumerie Si: (reg) mirtân (Rosmarinus officinalis). 2 (Prc) Frunza sau floarea rosmarinului (1). 3 (Reg) Peliniță (Artemisia annua). 4 (Reg) Lemnul-Domnului (Artemisia abrotanum). 5 (Reg) Siminoc (Helichrysum arenarium). 6 (Reg; îc) ~de-munte Plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpina robustă, cu flori albe-gălbui, care crește prin poienile din păduri și în regiunile de munte Si: (Buc) merișor¹ (Gnaphalium silvaticum). 7 (Art.; reg) Horă nedefinită mai îndeaproape. 8 (Art.; reg) Melodia pe care se execută rozmarinul (7).