rouă, s.f. – (bot.) Roua-cerului, plantă insectivoră ce își completează necesarul de substanțe proteice extrăgându-le din corpul insectelor capturate cu ajutorul bobițelor transparente de clei din vârful perișorilor de pe frunze (Drosera rotundifolia). Florile sunt de obicei de culoare alb sau roz (Monumente, 1976: 59). Semnalată în Maramureș, în complexul mlăștinos Vlășchinescu, de pe platoul vulcanic Izvoare, dar și în tăul Tribșor, situat la hotarul loc. Săpânța, sub vf. Tribșor (976 m), precum și în Munții Rodnei (Muntele Bătrâna), în Tăul Muced, în bazinul superior al văii Izei (v. Timur, 2007). – Lat. ros, roris „rouă” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, cf. DER; DEX, MDA).