rotunjime sf [At: AMFILOHIE, G. 171/6 / V: ~nzi~, (înv) rătunzi~ / Pl: ~mi / E: rotund + -ime] 1 Calitate a ceea ce este rotund (1). 2 (Pex) Linie, formă, suprafață rotundă (1) Si: (înv) rotunjeală (1), rotunjitură (1), (îvr) rotunjire (4), (reg) rotunjune. 3 (Îvr; îs) Rătunzimea lumii Globul pământesc. 4 (Mat; îvr; îf rătunzime) Circumferință (3). 5 Formă rotundă (7), plină a corpului Si: (rar) rotunditate. 6 Calitatea (unei sume, unui număr) de a fi întreg Si: întregime, (înv) rotunjeală (3). 7 Îmbinare armonioasă a unor sunete și cuvinte.