ROTÓNDĂ (< fr., lat.) s. f. Construcție de zidărie de plan circular, având acoperișul în formă de cupolă. ◊ În arhitectura clasică și neoclasică, construcție sau sală construită circular sau oval și acoperită de un dom. Se trage din tholus-ul grecesc. Construcții celebre în formă de r.: Panteonul din Roma (124), Villa Rotonda din Vicenza (1550), proiectată de Andrea Palladio, Chiswick House din Londra (1725), Memorialul Jefferson din Washington D.C. (1934-1941). ♦ Sală de plan circular înglobată unei construcții mai ample (ex. r. Ateneului Român din București).