rotar [At: N. TEST. (1648) 18^v/8 / Pl: ~i, ~e sn / E: roată + ar] 1 sm Meseriaș care face roți, care, căruțe etc. 2 sm (Tip) Lucrător care introduce și scoate formele din presa de imprimat. 3 sm (Reg) Biciclist. 4 sn (Reg) Scaun pe care se așază roata când i se fixează spițele și obada. 5 sn (Reg) Butucul roții. 6 sn (Reg) Instrument pentru depănarea firelor de pe vârtelniță Si: (pop) cicărâc (1).