rostui [At: CARAGIALE, O. IV, 346 / V: ~trui / Pzi: ~esc / E: rost¹ + -ui] 1 vt A forma rostul (12) urzelii la războiul de țesut Si: rosti (7). 2-3 vtr A umple cu material de umplutură și a netezi golurile dintre crăpăturile unei zidării, dintre pavelele sau bordurile unei șosele etc. 4 vt A pune în ordine Si: a aranja (1), (pop) a rosti (18). 5 vt A procura ceva (prin mijloace improvizate) Si: a face rost (36), (pop) a rosti 6 vt A aranja (9) pe cineva bine, într-o o slujbă, printr-o căsătorie etc.