ropot (ropote), s. n. – Răpăială, tropăială, bătaie din palme. – Mr. (a)roput. Sl. ropotŭ, rŭpŭtŭ (Cihac, II, 306; Conev 94); cf. slov., ceh., rus. ropot. – Der. ropoti, vb. (a păcăni, a țăcăni), din sl. rŭpŭtati; ropăi, vb. (a ropoti), rezultatul contaminării lui ropoti cu răpăi; ropotit (var. ropăit,ropăială, ropoteală), s. f. (ropot); ropotitor, adj. (sonor, care ropotește).