RONDÉL (< it., fr.) s. n. Specie a poeziei lirice cu formă fixă, având 13 versuri (14 în literatura franceză), dispuse în trei strofe, în care primul vers este identic, cu al șaptelea și al treisprezecelea, iar al doilea cu al patrulea și cu ultimul. A fost cultivat îndeosebi în lirica medievală franceză și de către parnasieni (Charles d’Orléns, Cl. Marot, V. Voiture). În literatura română, specia este introdusă de Al. Macedonski.